Alexandra

Sfânta Muceniță Împărăteasa Alexandra Feodorovna, născută prințesa Alix de Hessa-⁠Darmstadt, a fost ultima împărăteasă a Rusiei, soția țarului Nicolae al II-⁠lea. A fost ucisă împreună cu soțul și cu cei cinci copii ai ei la Ecaterinburg, în noaptea de 17 iulie 1918, și a fost canonizată de Biserica Ortodoxă Rusă în anul 2000 între purtătorii de patimi.

Copilăria

S-⁠a născut la 6 iunie 1872 la Darmstadt, ca fiica Marelui Duce Ludovic al IV-⁠lea de Hessa și Rin și a prințesei Alice a Regatului Unit, fiica reginei Victoria. A fost botezată după ritul luteran, la 1 iulie 1872. În noiembrie 1878 o epidemie de difterie a răpit-⁠o pe mama ei și pe una dintre surori, iar mica Alix, care se vindecase, a devenit mai retrasă. A petrecut apoi mult timp la bunica ei, regina Victoria, în Anglia, și a fost crescută după tradițiile engleze. Tatăl ei a murit în martie 1892.

Logodna și căsătoria

În 1884, la nunta surorii ei Elisabeta cu Marele Duce Serghei, la Sankt Petersburg, Alix l-⁠a cunoscut pe moștenitorul tronului Rusiei, Nicolae. Au rămas în legătură în deceniul următor. În aprilie 1894, la nunta fratelui ei, Nicolae a cerut-⁠o în căsătorie. Ea a ezitat la început, pentru că trebuia să treacă de la luteranism la Ortodoxie, dar a primit. A primit Sfânta Mirungere și numele Alexandra Feodorovna, iar la 14 noiembrie 1894 (26 noiembrie după stilul nou) s-⁠a căsătorit cu Nicolae. Au avut cinci copii, pe marile principese Olga, Tatiana, Maria și Anastasia și pe țareviciul Alexei.

Familia și încercările

Alexei s-⁠a născut cu hemofilie, boală pe care Alexandra o moștenise, prin bunica ei, de la regina Victoria. Boala fiului a avut influență asupra legăturilor ei cu sfetnici duhovnicești și cu vindecători, între care Grigori Rasputin, a cărui legătură cu familia imperială a atras mai târziu critici politice și zvonuri. Alexandra a sprijinit păstrarea autocrației ruse. Cât de mare a fost influența ei asupra lui Nicolae și cât de mare răspunderea pentru hotărârile guvernului rămâne o chestiune de dezbatere între istorici. Cunoscută pentru credința ei, în vremea Primului Război Mondial, când soțul ei se afla la front, a rămas ca regentă a imperiului și a ajutat la îngrijirea răniților.

Închisoarea și mucenicia

După abdicarea lui Nicolae, în martie 1917, Alexandra și familia au fost ținuți în arest la domiciliu și apoi duși la Ecaterinburg. La 17 iulie 1918, ea, Nicolae și cei cinci copii ai lor, Olga (22 de ani), Tatiana (21), Maria (19), Anastasia (17) și Alexei (13), au fost uciși de bolșevici în casa Ipatiev, împreună cu câțiva dintre cei din slujba lor și cu câinii lor.

Cinstirea

Trupurile ei și ale soțului și ale unor copii au fost așezate la Sankt Petersburg, în catedrala Sfinții Petru și Pavel. În 2000, Biserica Ortodoxă Rusă a canonizat-⁠o ca Sfânta Alexandra, purtătoare de patimi, împreună cu soțul și copiii ei. Este pomenită la 17 iulie, ziua uciderii, iar ziua ei de nume este 23 aprilie după vechiul stil.