Gerard de Toul

Sfântul Gerard (în germană Gerhard) a fost un ierarh german, episcop de Toul din 963 până la moartea lui, în 994. S-⁠a născut în jurul anului 935 la Köln și a murit în noaptea de 23 aprilie 994. Este pomenit la 23 aprilie. Papa Leon al IX-⁠lea, urmaș al lui în scaunul din Toul, l-⁠a canonizat la 21 octombrie 1050 la Roma.

Tinerețea și chemarea S-⁠a născut din nobilii Ingranne și Emma și a fost cunoscut de mic pentru evlavia lui. A învățat la Köln. Se crede că a intrat în preoție după ce mama lui a fost ucisă de un trăsnet, lucru pe care el l-⁠a socotit judecată dumnezeiască pentru păcatele lui și chemare la slujire. La hirotonire a ajuns canonic la catedrala din Köln.

Episcop de Toul Pe atunci Toulul avea mare autonomie sub episcopii lui, iar Gerard s-⁠a dovedit un conducător capabil și respectat, după ce a fost numit episcop (la 3 martie 963) și sfințit la 19 martie, la Trier. Bruno cel Mare, în numele papei Ioan al XII-⁠lea, l-⁠a pus în eparhia Toulului. A primit slujba cu împotrivire. Grija lui de episcop a fost să refacă toate bunurile pe care le avea Biserica și să pună capăt amestecului mirenilor în treburile bisericești. A întemeiat școli religioase în eparhie și a chemat să predea și să învețe în ele cărturari din Europa, mai ales greci, și monahi din Irlanda. A refăcut biserici, între care catedrala din Toul, pe care a sfințit-⁠o în 981, și a întemeiat o mănăstire de maici. A evitat întâlnirea cu împăratul Otto al II-⁠lea, care voia să-⁠l aibă lângă el ca sfătuitor. „Vita Sancti Gerardi” povestește că, pe când era bolnav, a pus să fie aduse moaștele Sfinților Mansuetus și Aprus, episcopi mai vechi ai eparhiei, și să fie așezate în biserica Sfântului Ioan Botezătorul. Se spune că el a găsit întrebuințarea plantei numite în evul mediu „iarba lui Gerald”, folosită la tratarea gutei. A citit Sfânta Scriptură, vieți și învățături ale sfinților. A murit noaptea, la 23 aprilie 994, și a fost îngropat în catedrala eparhiei, în cor.

Canonizarea Faima sfințeniei lui s-⁠a văzut în viață, iar după moarte s-⁠au înregistrat minuni la mormântul lui. Canonizarea a fost sărbătorită sub papa Leon al IX-⁠lea, la Roma, la 21 octombrie 1050, papă care i-⁠a fost urmaș în scaunul Toulului și a cinstit pe episcopul răposat. Trupul lui a fost scos din mormânt în prezența lui Leon al IX-⁠lea, la Toul, în noaptea de 20 octombrie 1051, iar părul lui alb s-⁠a găsit bine păstrat.