Martinian din Roma

Sfântul Mucenic Martinian din Roma a fost, împreună cu Sfântul Procesus, păgân și paznic în Temnița Mamertină din Roma. Au pătimit în jurul anului 67.

În acea temniță erau ținuți infractorii de stat, între ei și creștinii. Privind pe prizonierii creștini și ascultându-⁠le predicile, Procesus și Martinian au ajuns încet-⁠încet la cunoașterea adevăratei credințe în Mântuitorul. Când în Temnița Mamertină a fost închis Sfântul Apostol Petru, cei doi au crezut cu tărie în Hristos, au primit de la apostol Sfântul Botez și l-⁠au lăsat să iasă din temniță. Aflând, căpetenia temniței, Pavlin, a cerut ca Procesus și Martinian să se lepede de Hristos. Dar ei au mărturisit fără teamă credința creștină și au scuipat statuia de aur a lui Iupiter. Pavlin a poruncit să fie loviți peste gură, apoi, văzându-⁠le tăria, i-⁠a supus la chinuri: i-⁠au bătut cu vergi de fier, i-⁠au pârjolit cu foc și în cele din urmă i-⁠au aruncat în temniță.

O femeie nobilă și cucernică, numită Lucina, a intrat la ei și i-⁠a mângâiat și i-⁠a îmbărbătat. Pe Pavlin l-⁠a lovit curând pedeapsa lui Dumnezeu: a orbit și a murit după trei zile. Fiul lui Pavlin s-⁠a dus la căpetenia cetății și a cerut să fie uciși îndată mucenicii. Procesus și Martinian au fost tăiați cu sabia, iar cucernica Lucina le-⁠a îngropat trupurile.

Pomenirea lor se face la 24 aprilie, după stilul nou.