Matrona de la Anemniasevo

Sfânta Matrona de la Anemniasevo (în lume Matrona, Matrioșa, Grigorievna Beleakova), nebună pentru Hristos, s-⁠a născut la 6 (18) noiembrie 1864 în satul Anemniasevo, ținutul Kasimov, gubernia Reazan, și a adormit la 16 iulie (29 iulie pe calendarul nou) 1936 la Moscova. A fost proslăvită în 1999 ca sfântă cinstită local în eparhia Reazan, iar în 2000, la Sinodul Arhieresc jubiliar, pentru cinstire în toată Biserica. Este pomenită la 16 iulie.

Copilăria și rănirea

Familia ei era socotită cea mai săracă din sat, iar tatăl era un bețiv. Pe la șapte ani, Matrioșa s-⁠a îmbolnăvit de vărsat. Părinții nu au îngrijit-⁠o și, după boală, a orbit. Datoria ei era să îngrijească frații și surorile mai mici. Odată, rămasă cu o surioară, fata oarbă a scăpat copila de pe prispă. Speriată, a plâns și a alergat după ea. Mama, care trecea pe acolo, a văzut ce s-⁠a întâmplat și a început să bată fata oarbă, foarte tare și multă vreme. Pierzându-⁠și cunoștința, fata a văzut-⁠o pe Împărăteasa Cerului. A spus mamei, dar aceasta a bătut-⁠o și mai tare. De trei ori în timpul bătăii Matrioșa a văzut-⁠o pe Împărăteasă, care i-⁠a spus niște cuvinte, dar taina lor Matrona nu a spus-⁠o nimănui până la sfârșitul vieții. După bătaia crâncenă din partea mamei, fata oarbă, schilodită, nu a mai putut merge. A rămas fără putere de a se mișca și a zăcut, fără să se mai ridice din pat, până la moarte.

Binecuvântata din Anemniasevo

Șaptesprezece ani a zăcut în casa părinților, aflând mângâiere numai în rugăciune. Odată a venit la ea un țăran bolnav, cerându-⁠i să-⁠i vindece spatele. Matrioșa și-⁠a ținut mâna pe spatele lui și durerile au încetat. De atunci au început să vină la ea oameni cu nevoile și bolile lor. Curând, Matrioșa s-⁠a mutat cu sora ei, Daria, într-⁠o casă mică, făcută anume pentru ea de oameni buni. Dar sora ei o socotea doar o sursă de venit și cerea să ia cât mai multe daruri. Matrioșa a fost silită să se mute iar, de data aceasta la nepotul ei, un om foarte cucernic și bun. Duhovnic i-⁠a fost Alexandru Orlov, canonizat în 2000 ca sfințit mărturisitor.

Deși matură, Matrioșa arăta ca un copil, de parcă din vremea când a primit schilodirea cumplită, la zece ani, nu mai crescuse. În vara lui 1935 secția raională Belkovo a NKVD a deschis un dosar penal împotriva „popilor Pravdoliubov și a pocitaniei bolnave Matrona Beleakova”, pentru agitație antisovietică și anticolhoz. Consfătuirea specială a NKVD a hotărât, la 2 august 1935, să fie trimisă „la tratament silit”.

Adormirea și mormântul

Fericita Matrona a murit de insuficiență cardiacă la 16 iulie 1936, în casa bolnavilor cronici din Moscova, și a fost îngropată pe cimitirul Vladikino. În anii 1970, odată cu construirea unei magistrale lângă biserica Nașterii Maicii Domnului din Vladikino, a trebuit să fie mutate câteva morminte de lângă zidurile bisericii. Rămășițele ei au fost mutate la cimitirul Dolgoprudnîi, dar multă vreme nu s-⁠a știut locul precis al îngropării. La începutul anilor 2000, nepoata preotului Boris Kondratiev, care o înmormântase în 1936 la biserica Nașterii Maicii Domnului din Vladikino, a venit la șeful cimitirului Dolgoprudnîi și a spus că bunicul ei, îngropat în 1955 la Vladikino, a fost mutat în anii 1970 pe aceeași parcelă (nr. 129) din partea veche a cimitirului Dolgoprudnîi, unde se odihnește fericita Matrona, mormântul ei fiind aproape de al bunicului. Aceasta a ajutat să se afle locul exact. În amintirea ei s-⁠a hotărât să se ridice o capelă în partea veche a cimitirului.