Vitalian de Capua

Sfântul Vitalian de Capua a fost episcop al Capuei și a murit la 16 iulie 699. Este socotit întemeietorul legendar al sanctuarului Montevergine. Este sfânt al Bisericii Romano-⁠Catolice; izvoarele noastre nu amintesc o cinstire ortodoxă. Pomenirea lui este la 16 iulie.

Adesea se spune că era din Capua. Este pomenit în Martirologiul Roman al lui Baronius la 16 iulie. În alte calendare este pomenit ca fiind dintr-⁠un oraș vechi de pe via Appia, la mijlocul drumului între Benevento și Capua. Ambele orașe îl socotesc episcop al lor, căci era cu putință să fie un timp scurt episcop al unui oraș, apoi al celuilalt. Numele sfântului nu se află însă în cel mai vechi calendar al Capuei, din veacul al XII-⁠lea.

Izvorul principal al vieții lui este un codice pe pergament din veacul al XII-⁠lea, găsit de monseniorul Stefano Borgia în biblioteca bisericii din Benevento. După această viață, pentru sfințenia lui Vitalian, și împotriva voii lui, a fost ales de popor și de cler al douăzeci și cincilea episcop al orașului Capua. Dar niște prelați, care sperau să pună mâna pe scaunul episcopal, i-⁠au schimbat noaptea hainele cu haine femeiești. Trezindu-⁠se pentru slujba de dimineață și neobservând schimbarea, prelatul s-⁠a arătat în biserică îmbrăcat așa. Ei și-⁠au bătut joc de el și l-⁠au învinuit că, propovăduind curăția, el însuși nu o ține. Vitalian, apărându-⁠și nevinovăția, a lepădat îndată veșmântul și a părăsit eparhia, îndreptându-⁠se spre Roma, la papă. Dar dușmanii lui l-⁠au urmărit și, ajungându-⁠l pe țărmul mării, lângă vechiul Sinuessa, l-⁠au legat într-⁠un sac de piele și l-⁠au aruncat în valuri. Datorită ocrotirii dumnezeiești, sfântul a ajuns la Ostia, unde a fost scos din sac nevătămat. Acolo a trăit vreo șapte luni.

Între timp, Capua, aflându-⁠se sub pedeapsa lui Dumnezeu pentru nelegiuirea locuitorilor, a fost pustiită de o lungă secetă, de ciumă și de foamete. Văzând aceasta, locuitorii l-⁠au găsit pe sfântul Vitalian și l-⁠au rugat să-⁠și reia slujirea episcopală. La întoarcerea lui în Capua a venit o ploaie bogată. Dar el a lepădat episcopia și, simțind că moartea este aproape, s-⁠a retras ca sihastru, mai întâi într-⁠un loc apropiat de vechiul Caserta, numit atunci Miliarum (sau poate Maltanum), apoi pe vârfurile muntelui Virgilian, al cărui nume s-⁠a schimbat mai târziu în Montevergine, unde avea să se ridice sanctuarul cu același nume. Acolo a zidit o biserică în cinstea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, unde a și fost îngropat la 16 iulie 699.