Fulrad de Saint-⁠Denis

Sfântul Cuvios Fulrad a fost egumen al mănăstirii Saint-⁠Denis și sfetnic al lui Pepin cel Scurt și al lui Carol cel Mare. S-⁠a născut în jurul anului 710 în Alsacia și a adormit la 16 iulie 784. Istoricii îl socotesc însemnat prin rolul lui în ridicarea regatului franc și prin tabloul pe care îl dă al societății carolingiene timpurii. Este pomenit la 16 iulie.

Egumenul S-⁠a născut în Alsacia franca, a intrat în abația Saint-⁠Denis și în 750 a fost ales egumen. Cu moștenirea de la părinți a mărit abația, iar pământurile luate de Carol Martel le-⁠a redobândit. A întemeiat mănăstiri noi, în Alsacia-⁠Lorena și în Alemannia, pe care la început le-⁠a condus el însuși. Fiecare avea moaște, ceea ce le făcea locuri de pelerinaj. Cum nu mai putea îngriji el slujirea duhovnicească acolo, l-⁠a rugat pe papa Ștefan al II-⁠lea să aibă un episcop „de mănăstire”. Principala lui grijă a rămas Saint-⁠Denis. A sfătuit episcopii franci și a avut un rol de „aproape episcop”. N-⁠a ajuns niciodată episcop, dar a urcat în ierarhia bisericească, fiind „capellanus”, întâi al lui Pepin al III-⁠lea, apoi al lui Carol cel Mare, „arhicapelan” și sfetnic.

Sfetnicul regilor Era apropiat de familia regală, prin slujba sub Pepin și apoi sub Carol. A fost de partea lui Carol cel Mare mai ales în atacurile saxonilor asupra Franciei. A avut un rol în așezarea istoriei Europei de Apus: i-⁠a îndemnat pe franci să se alăture papalității, nu bizantinilor, o hotărâre diplomatică care avea să se încheie cu încoronarea lui Carol ca împărat în anul 800, la unsprezece ani după moartea lui Fulrad. În 750 a fost trimis de Pepin la papa Zaharia ca să dobândească încuviințarea pentru a-⁠l pune rege pe Pepin, în locul lui Childeric. Prin hotărârea de după, a pregătit o legătură între franci și pontif. În 756 a dobândit ca exarhatul Ravennei să fie dat în stăpânirea papei.

Testamentul Testamentul lui Fulrad dă o imagine a societății carolingiene timpurii: face un tablou al unor locuri, cu deosebirile lor religioase, politice și economice. Locurile pe care le-⁠a pus sub abația regală au slujit ca apărare împotriva nobililor din răsărit, ținuturile din est fiind însă prețioase economic. Testamentul arată și viețile unor oameni din vremea carolingiană, căci lămurește ale cui urmași sunt, parte socotită atât de însemnată încât Alain Stoclet i-⁠a închinat un capitol întreg în „Autour de Fulrad de Saint-⁠Denis”.