Matrona din Moscova

Sfânta Fericită Matrona din Moscova (în lume Matrona Dimitrievna Nikonova) a fost o femeie simplă din popor, oarbă din naștere, cunoscută pentru darul vindecării și al îndrumării duhovnicești, care a trăit în Rusia în vremea prigoanei comuniste. S-⁠a născut în 1881 și a adormit la 2 mai 1952. Este una dintre cele mai cunoscute și iubite sfinte ale Bisericii Ruse. Biserica Ortodoxă Română a trecut-⁠o în calendar în 2018.

Copilăria S-⁠a născut în satul Sebino, în gubernia Tula, într-⁠o familie sărăcăcioasă de țărani evlavioși, fiind al patrulea copil. Anul nașterii se dă diferit în izvoare: 1881, 1883 sau 1885. Părinții, Dimitri Ivanovici și Natalia Nikitina, se gândeau să o dea la un orfelinat, dar mama a avut un vis în care fiica ei încă nenăscută i s-⁠a arătat ca o pasăre albă, cu ochii închiși, și s-⁠a răzgândit. Fetița s-⁠a născut oarbă, fără ochi, cu pleoapele închise peste orbitele goale, și cu un semn în relief în formă de cruce pe piept. La botez a primit numele Matrona, după Cuvioasa Matrona a Constantinopolului. Se povestește că atunci când preotul a scufundat-⁠o în cristelniță, cei de față au văzut ridicându-⁠se deasupra ei un stâlp de fum ușor și bine mirositor. Copilă fiind, se târa spre colțul cu icoane și vorbea cu sfinții. După viața ei, în jurul vârstei de șapte-⁠opt ani i s-⁠a descoperit darul înainte-⁠vederii și al vindecării, iar oameni din ținuturi tot mai îndepărtate au început să vină la ea.

Pelerinaje și boala În adolescență a mers în pelerinaje cu fiica unui moșier, Lidia Iankova, la Lavra Peșterilor din Kiev, la Lavra Sfintei Treimi a Sfântului Serghie, la Petersburg și în alte locuri sfinte. Se povestește că, la patrusprezece ani, în catedrala din Kronstadt l-⁠a întâlnit pe Sfântul Ioan din Kronstadt, care ar fi chemat-⁠o înaintea tuturor. La șaisprezece sau șaptesprezece ani i s-⁠au luat picioarele și nu a mai putut merge până la sfârșitul vieții, dar nu a cârtit niciodată.

La Moscova După revoluția din 1917, frații ei au devenit activiști comuniști și nu o mai primeau bine, fiindcă ea învăța pe cei ce veneau să păstreze credința. În 1925 s-⁠a mutat la Moscova și a locuit pe la rude și cunoscuți, în apartamente, subsoluri sau barăci, de obicei fără acte, ca să scape de prigoană. Într-⁠o vreme când mulți credincioși erau trimiși în lagăre sau în surghiun, nimeni nu a dat-⁠o pe față. În fiecare zi primea zeci de oameni cu necazuri sufletești și trupești; nu refuza pe nimeni, dar îi recunoștea pe cei care veneau cu gânduri rele. Se spune că și-⁠a prevestit moartea cu trei zile înainte și că până la sfârșit a primit toți vizitatorii.

Adormirea și cinstirea A adormit la 2 mai 1952 la Skhodnia, lângă Moscova, și a fost îngropată, după dorința ei, la cimitirul Danilov, lângă biserică, „ca să poată auzi slujbele”. Mormântul ei a devenit loc de pelerinaj, cu cozi de ore. La 8 martie 1998, de Duminica Ortodoxiei, cu binecuvântarea patriarhului Alexei al II-⁠lea, i-⁠au fost aflate moaștele, mutate la mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Moscova. A fost canonizată ca sfântă locală a Moscovei în 1999, iar în 2004 Sinodul Episcopilor Bisericii Ruse a trecut-⁠o în rândul sfinților pentru întreaga Biserică. Viața ei se cunoaște mai ales din cartea „Povestea vieții fericitei bătrâne Matrona”, scrisă de Zinaida Jdanova după mărturii adunate, supusă mai târziu criticii; o comisie sinodală a alcătuit un text canonic al Vieții, din care au fost scoase mărturiile nesigure. Este pomenită la 2 mai.