Sari la conținut

Sfântul Cuvios

Policarp de Briansk

Ctitorul Mănăstirii Schimbarea la Față

Egumen, întemeietorul și primul stareț al Mănăstirii Schimbarea la Față din Briansk.

Prăznuire
23 februariestil vechi 8 martie
Adormit
1620secolul XVII

Viața

Cuviosul Policarp de Briansk a fost egumen, întemeietorul și primul stareț al mănăstirii Schimbarea la Față din Briansk. Se știe foarte puțin despre viața lui, iar sursele nu se potrivesc nici asupra vremii în care a trăit. Este cinstit în Biserica Rusă ca făcător de minuni din Briansk și se pomenește la 23 februarie.

Ce se știe

Biografia lui exactă și vremea lui nu sunt stabilite și se încadrează între mijlocul secolului al XV-⁠lea și începutul secolului al XVII-⁠lea. Lipsa informațiilor vine din pustiirile făcute la Briansk la începutul secolului al XVII-⁠lea, în Vremurile Tulburi, încât la 1630 nu se mai păstra niciun act scris în mănăstirea lui. Un text anonim din secolul al XIX-⁠lea, publicat în 1910, spune că, născut într-⁠un loc cunoscut numai lui Dumnezeu și îmbrăcat în chipul monahal, el și-⁠a întemeiat mănăstirea la Briansk, pe vremea când orașul se afla încă sub stăpânirea lituaniană. După același text, a trecut la odihna veșnică la 23 februarie 1499. Tradiția orașului mai spune că Sfântul Policarp ar fi zis că Brianskul nu va fi nici sătul, nici flămând și se va destrăma de tristețe, și că de multe ori își părăsea singurătatea și pleca din oraș.

Identificarea cu cneazul Boriatinski

După o părere răspândită, propusă de etnograful P. N. Tihanov, Policarp ar fi fost în lume cneazul Petru Ivanovici Boriatinski, urmaș al Sfântului Mihail de Cernigov. Cneazul Petru apare în acte din secolul al XVI-⁠lea: a fost trimis la războiul cu regele Suediei, în 1576 a fost voievod la Tula, în 1580 voievod la Holm, unde a fost luat prizonier de lituanieni, și în 1591 voievod la Tiumen, iar după câțiva ani s-⁠ar fi retras în Briansk și ar fi primit tunderea cu numele Policarp. Ar fi ridicat din averea lui mănăstirea Schimbarea la Față, ar fi trăit în ea cu strictețe și ar fi murit în 1620 sau 1621. Părerea se potrivește însă greu cu registrele din 1626-1629, care pomenesc deja în mănăstire o biserică de lemn, veche, a Sfântului Policarp, făcătorul de minuni din Briansk. Pentru viața, moartea, proslăvirea lui, ridicarea unei mănăstiri în cinstea lui și învechirea acesteia trebuia timp, spune profesorul Evseev, așa că este mai probabil că a trăit mult mai devreme, ceea ce nu exclude originea lui din neamul Boriatinski.

Cinstirea

Textul anonim spune că Dumnezeu l-⁠a slăvit curând după moarte prin darul minunilor, încât după cincizeci de ani se ridicase deja în mănăstirea întemeiată de el o biserică în numele lui. Mineiul iconografic îl descrie ca alb la păr, cu barbă ca a lui Serghie, în haine monahale, așa cum l-⁠au zugrăvit în 1684 pictorii din Iaroslavl în catedrala Adormirea de la Lavra Sfânta Treime. Până în secolul al XIX-⁠lea cinstirea lui era mică: a rămas din minuni nicio știre, nu s-⁠a alcătuit slujbă proprie, iar pomenirea se făcea local, fără mulțime, la 23 februarie, în ziua Sfântului Policarp al Smirnei. În aprilie 1898 marele duce Serghei Alexandrovici a venit la Briansk să se închine la moaștele lui, și prin intervenția marelui duce Constantin Constantinovici cinstirea s-⁠a întărit mult.

Prăznuiți în aceeași zi 23 februarie