Menea din Nicopole

Sfântul Mucenic Menea din Nicopole a fost unul dintre cei doi paznici ai temniței care au crezut în Hristos când au văzut minunea făcută mucenicilor. El se numără printre cei patruzeci și cinci de mucenici din Nicopole, cetate din Armenia, care au pătimit în vremea împăratului Liciniu (307-324).

Liciniu poruncise să fie chinuiți și omorâți toți cei ce nu se întorc la păgânătate, iar peste patruzeci de creștini s-⁠au înfățișat de bunăvoie dregătorului Lisie, sub conducerea lui Leontie, Mavrichie, Daniil, Antonie și Alexandru. Au fost loviți cu pietre și închiși în temniță. La miezul nopții, când cântau psalmi, li s-⁠a arătat un înger al Domnului, iar temnița s-⁠a luminat. Îngerul le-⁠a vestit că nevoința lor se apropie de sfârșit și că numele lor sunt scrise în ceruri. Doi paznici, Menea și Virilad, au văzut această minune și au crezut în Hristos.

A doua zi dregătorul a hotărât să-⁠i omoare pe martorii lui Hristos. După chinuri cumplite, au fost arși în foc, iar oasele lor au fost aruncate în râu (în jurul anului 318). Oameni evlavioși le-⁠au găsit și le-⁠au păstrat, iar după ce Biserica a căpătat libertate, pe acel loc s-⁠a zidit o biserică în numele celor patruzeci și cinci de mucenici. Pagina Azbyka nu spune altceva anume despre Menea. Este pomenit la 23 iulie, după stilul nou.