Mihail Bogorodski

Sfântul Sfințit Mucenic Mihail Bogorodski, protoiereu, s-⁠a născut la 19 septembrie 1878 în satul Molokovo, gubernia Tver. Tatăl său, Nicolae Bogorodski, era scrib la moșia unui boier. După absolvirea seminarului teologic din Tver, Mihail a fost hirotonit preot și a slujit în biserici din eparhia Tverului. Pentru împlinirea fără prihană a datoriilor pastorale, în aprilie 1922 a fost răsplătit de Sfântul Patriarh Tihon cu crucea pectorală și cu rangul de protoiereu.

Statul fără Dumnezeu lupta fără milă cu Biserica, învinuind pe unii clerici de crime politice, pe alții de neplata impozitelor uriașe. Orice reprezentant al puterii putea cere unui preot o sumă mare, iar cum de cele mai multe ori nu aveau de unde s-⁠o dea, preotul era arestat, în nădejdea că și biserica va fi închisă. Râvna părintelui Mihail a fost curând băgată în seamă, iar în ianuarie 1930 a fost arestat, învinuit că în decembrie 1929 s-⁠ar fi sustras de la îndeplinirea celei de-⁠a doua sarcini de predare a grâului. Judecata l-⁠a condamnat la un an de închisoare și la o amendă de patru mii de ruble. Neavând banii, i s-⁠au inventariat bunurile, iar instanța, vrând să-⁠i ia credincioșilor un păstor cinstit și respectat, a hotărât exilul din regiunea Moscovei, pe cinci ani, ca om periculos social.

După un an a fost eliberat și s-⁠a întors în eparhia Tverului. Cu binecuvântarea arhiepiscopului Tadeu al Tverului, el însuși sfânt sfințit mucenic, a fost trimis să slujească la biserica „Maica Domnului a Întristaților” din satul Selețk, raionul Maksatiha, și numit protopop al celui de-⁠al 11-lea district. Pentru slujirea sa plină de râvnă, în aprilie 1932 a primit palița. Ca mulți preoți care trecuseră prin închisoare, se ferea să vorbească despre politică, dar când a început noua prigoană, nici prevederea nu l-⁠a mai putut apăra.

Securitatea a chemat martori speriați, care nu puteau spune nimic rău despre el, dar tot ce au spus a fost trecut ca dovadă. La 8 august 1937 părintele Mihail a fost arestat. La percheziție s-⁠au luat documentele bisericești, iar atenția s-⁠a îndreptat asupra faptului că primise binecuvântarea de a fi duhovnic al clerului din district și al familiilor lor. Întrebat ce lucrare organizatorică îi încredințase arhiepiscopul Tadeu, a răspuns că între 1933 și 1936 a ținut evidența și spovedania clerului din district. Acuzat că după întoarcerea din exil a făcut agitație contrarevoluționară, a spus că a zis uneori că odinioară preoții erau respectați, iar acum sunt luați în râs și disprețuiți. Despre știrile din Spania, pe care ar fi încercat să le critice, a spus că nu poate spune nimic, dar că citește regulat Pravda.

La 13 septembrie troica NKVD l-⁠a osândit la moarte. A fost împușcat la 17 septembrie 1937. A fost numărat între sfinții noilor mucenici și mărturisitori ruși la Soborul Arhieresc jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse din august 2000, pentru cinstire în toată Biserica. Este pomenit la 17 septembrie, în ziua morții, după stilul nou, odată cu Soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Bisericii Ruse (zi mișcătoare) și cu Soborul sfinților din Tver (18 iulie, zi mișcătoare).