Mihail Okolovici

Sfântul Sfințit Mucenic Mihail Okolovici a fost protoiereu la Irkutsk și a fost împușcat la 26 martie 1938 într-⁠un lagăr al Orientului Îndepărtat.

Tinerețea și preoția

S-⁠a născut la 15 octombrie 1888, la Polotsk, în familia preotului Teodor Okolovici de la mănăstirea de maici Spaso-⁠Eufrosinievski. A terminat școala teologică din Polotsk, seminarul din Vitebsk (1904-1910) și Academia Teologică din Petersburg (1914), cu rezultate de frunte. Părinții credeau că va deveni monah și va ajunge într-⁠o slujbă bisericească înaltă, dar în 1914 s-⁠a căsătorit cu Maria Maximovna Mastriukovici, studentă la cursurile Bestujev. La 23 noiembrie 1914 a fost hirotonit preot și numit învățător de religie și inspector al școlii teologice din Irkutsk. În 1915 a fost ales în consiliul școlii, în 1917 în consiliul școlar al eparhiei, iar în același an a fost ales delegat la Sinodul Local al Bisericii Ruse. După închiderea școlii, în 1918 a slujit la biserica Înălțării Sfintei Cruci din Irkutsk, unde a devenit unul din cei mai cunoscuți și iubiți păstori ai orașului, pentru slujirea înfocată, predica caldă, mila și gata-⁠ajutorul față de oameni. Pentru popularitatea lui, Ceka l-⁠a ținut sub supraveghere.

În februarie 1921 au găsit în pod, la biserică, cartușe, praf de pușcă și o grenadă, iar el și paznicul au fost învinuiți de păstrarea armelor; ambii au negat. La 26 mai 1921 tribunalul revoluționar nu a putut dovedi nimic și, la patru ani de la revoluția din octombrie, au fost eliberați. În vremea renovaționiștilor a mers la Patriarhul Tihon, la Moscova, trimis de clerul Irkutskului, și i-⁠a spus că cu renovaționiștii nu trebuie purtate negocieri. A rostit predici la slujbele episcopului Chiril Sokolov al Nijneudinskului; într-⁠un discurs din 1924 a lăudat un preot bătrân al orașului, care a fost axul vieții bisericești în vremea schismei. Într-⁠o dezbatere publică cu un ateu, Kalinovski, a vorbit despre cunoașterea lui Dumnezeu prin inimă, dincolo de limitele științei.

Arestările și moartea

Poliția politică îl chema mereu, îi propunea să renunțe la preoție, să se facă învățător sau informator, să sprijine renovaționiștii, dar a refuzat și a fost arestat la 17 februarie 1925 împreună cu alți păstori ai orașului, abia ridicat protoiereu. La anchetă a spus că nu are convingeri politice precise, că nu e pe deplin simpatizant al puterii sovietice și că respinge partidul comunist ca antireligios. La 13 noiembrie 1925 a fost condamnat la trei ani de lagăr, pe care i-⁠a făcut la Vișera, în lagărele Solovețki, ca socotitor. Apoi i s-⁠a interzis Irkutskul, iar din iunie 1928 a locuit la Minusinsk, unde a cântat la strană și a trăit vânzând ce le mai rămăsese. La 26 februarie 1933 a fost arestat odată cu alte optzeci și una de persoane și a negat orice organizație contrarevoluționară. La 10 iunie 1933 a fost condamnat la zece ani de lagăr, la Dalnîi Lag, în punctul Balîn, unde se construia Komsomolsk-⁠pe-⁠Amur. Dintre scrisorile lui a rămas una, din 24 iulie 1935, către o fiică duhovnicească, în care își vorbește despre zece ani de drum de rătăcire.

În 1937-1938 a început o nouă prigoană, iar un informator a scris la 7 martie 1938 că el, cu un învățător din Ișim și un țăran din Tambov, tovarăși de baracă, sunt prieteni, că el, ca preot, spune că tot ce scrie în Biblie se împlinește. La 11 martie a fost interogat și nu s-⁠a recunoscut vinovat. La 26 martie troica NKVD l-⁠a osândit la moarte pe el și pe cei doi, iar protoiereul Mihail Okolovici a fost împușcat în aceeași zi și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută.

Sfântul este pomenit la 20 mai și, după stilul nou, la 7 februarie (dată mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 23 august în Soborul noilor mucenici de la Solovețki și la 18 noiembrie, cu Părinții Sinodului Local din 1917-1918.