Mihail Skobelev

Sfântul Sfințit Mucenic Mihail Skobelev, preot, s-⁠a născut la 14 noiembrie 1887 în satul Bikalikha din gubernia Tver, în familia evlavioșilor țărani Ștefan și Evdokia Skobelev. Părinții, străduindu-⁠se să-⁠i dea o educație bună, l-⁠au dat la școala învățătorească din Novgorod. După absolvire, a hotărât să aleagă calea slujirii Bisericii Ortodoxe. În 1910 a fost hirotonit diacon pentru biserica din satul Rameșki, de care i s-⁠a legat toată viața și nevoința mărturisitoare.

La începutul anului 1918 s-⁠a arătat limpede că a venit o epocă a prigoanei, fără sfârșit la vedere. Când mulți primiseră deja sfârșit mucenicesc și pământul se roșise de sânge, în 1925 diaconul Mihail a primit hirotonia de preot pentru aceeași biserică în care slujise cincisprezece ani ca diacon. La începutul unei noi etape a prigoanei, în 1929, părintele Mihail a fost arestat, învinuit de neplata impozitelor și osândit la doi ani de lagăr de muncă și cinci ani de exil. Condițiile aspre nu i-⁠au frânt voința și în 1935 s-⁠a întors să slujească în biserica sa din Rameșki.

Persecuțiile au reînceput îndată. Autoritățile, neavând învinuiri politice, i-⁠au cerut un impozit peste puteri, ca să-⁠l poată apoi aresta pentru neplată. În 1936 i-⁠au dat sarcina să pregătească furaje, cu o normă anume făcută ca preotul să nu o poată îndeplini, apoi au schimbat sarcina cu plata unei sume pentru împrumutul de stat. Părintele Mihail nu a putut plăti nici banii aceștia și s-⁠a adresat enoriașilor la slujbă cu rugămintea să-⁠l ajute: „A trecut o furtună, Dumnezeu ne-⁠a apărat și autoritățile au ridicat sarcina cu furajele, dar după vreme liniștită vine iar furtuna, cu care cred că ne vom descurca cumva și vom strânge banii pentru împrumut”. În predica de Crăciun de la începutul lui 1937, în fața propagandei neînfrânate a ateismului, i-⁠a îndemnat pe enoriași să nu creadă hulitorilor care spun că nu e Dumnezeu, deși își numără anii de la Nașterea lui Hristos. Aceste cuvinte au fost înfățișate mai târziu ca dovadă a celei mai grele crime a preotului față de putere.

În 1937 autoritățile au căutat și mai stăruitor un motiv să închidă biserica. Unul din motivele folosite de aproape toți conducătorii sfaturilor sătești și ai comitetelor raionale era să închidă bisericile sub pretextul stării de avarie a clădirii și al necesității reparațiilor. Când în iunie 1937 a apărut o asemenea propunere și în privința bisericii din Rameșki, enoriașii s-⁠au dus la comitetul raional să o apere. Autoritățile au cedat, dar la 17 iulie l-⁠au arestat pe părintele Mihail, iar apoi biserica a fost închisă sub pretextul lipsei preotului.

Îndată după arestare a fost dus la închisoarea din Tver și interogat cu cruzime. Anchetatorul l-⁠a întrebat dacă se recunoaște vinovat de agitație antisovietică sistematică, îndreptată împotriva orânduirii; el a răspuns că nu. După toate aparențele, anchetatorul a folosit chinuri care au făcut imposibilă continuarea interogatoriului, dar când părintele și-⁠a revenit, interogatoriul a continuat. I s-⁠a spus că la 28 noiembrie 1935, la spovedanie, ar fi făcut agitație împotriva colhozurilor, îndemnându-⁠i pe colhoznici să iasă din ele; că la 5 iulie 1936 a rostit în biserică o predică în care și-⁠a exprimat păreri antisovietice împotriva predărilor și a împrumutului; că la sfârșitul lui 1936 a discreditat ziarele centrale, regionale și raionale, numindu-⁠le minciună; că la 7 ianuarie 1937 a ținut o predică antisovietică, discreditând conducerea raionului, orânduirea și conducătorii ei; și că la începutul lui 1937, în legătură cu evenimentele din Spania, ar fi făcut agitație defetistă împotriva frontului popular spaniol și a guvernului sovietic. La toate a răspuns că nu a făcut agitație antisovietică și nu se recunoaște vinovat.

La 27 septembrie troica NKVD l-⁠a osândit la moarte. Preotul Mihail Skobelev a fost împușcat la 1 octombrie 1937. A fost numărat între noii mucenici și mărturisitori ruși la Soborul Arhieresc jubiliar din august 2000, pentru cinstire în toată Biserica. Este pomenit la 1 octombrie, în ziua morții, după stilul nou, odată cu Soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Bisericii Ruse (zi mișcătoare) și, la 18 iulie, cu Soborul sfinților din Tver (zi mișcătoare).