Mihail Smirnov

Sfântul Sfințit Mucenic Mihail Smirnov, diacon, s-⁠a născut în 1880 la Astrahan, în familia unui preot. La 27 aprilie 1906, la absolvirea seminarului teologic din Astrahan, a fost numit citeț la catedrala din Krasnîi Iar, iar în 1922 a fost hirotonit diacon. La Krasnîi Iar, în 1907, a cunoscut pe preotul Nicolae Zalesski și între ei s-⁠a legat o prietenie strânsă. Când ajungea la Krasnîi Iar, părintele Nicolae Zalesski trecea mereu pe la diaconul Mihail la un ceai. Părintele Nicolae Tarbeev, paroh la Krasnîi Iar, a găsit în diaconul Mihail un ajutor credincios și curajos.

Renovaționiștii nu s-⁠au dat bătuți. Pierzând inițiativa, au recurs la denunțuri și calomnii împotriva clerului bisericilor din Krasnîi Iar. Clericilor li s-⁠au pus în seamă cuvinte pe care ar fi spus-⁠o, că renovaționiștii sunt agenți ai GPU. Diaconului Mihail Smirnov i s-⁠a pus în seamă spusa că va veni vremea când renovaționiștii vor fi spânzurați împreună cu comuniștii. Pe urma unor astfel de pârâri, ceka a început să elaboreze un vast „complot bisericesc” la Krasnîi Iar, pe care l-⁠a legat în curând de un „complot al grupării chiabure-⁠monarhiste”. Au căzut în atenția anchetatorilor preoții Nicolae Tarbeev și Nicolae Zalesski, diaconul Mihail Smirnov, ctitorul bisericii Avram Popov și patru foste novice ale mănăstirilor de maici, numite la Krasnîi Iar „călugărițe”: Vera Popova, Alexandra Aristova, Tatiana Brojenina și Varvara Matveenko.

La 11 noiembrie 1930 au fost arestați părintele Nicolae Zalesski, părintele Mihail Smirnov, ctitorul Avram Popov și fostele novice. În cursul anchetei, diaconul Mihail Smirnov a fost pus deodată în locul părintelui Nicolae Zalesski drept urmaș al părintelui Nicolae Tarbeev în conducerea „complotului bisericesc”. Acum se scria că părintele Nicolae Zalesski mergea la părintele Mihail Smirnov la Krasnîi Iar după indicații și că diaconul Smirnov „a vorbit în biserică cu monahiile ca să îndemne pe credincioși să ceară autorității eliberarea lui Tarbeev”. Diaconul Mihail Smirnov nu s-⁠a recunoscut vinovat de nimic. La toate învinuirile a răspuns astfel: „La preotul Tarbeev am fost, dar foarte rar, pentru treburi bisericești, și de două ori cu soția, în vizită de familie”. Părintele Mihail a rămas statornic și în fața ancheții.

La 17 decembrie 1930, prin hotărârea troicii OGPU a regiunii Volga de Jos, ei, împreună cu încă patru învinuiți, au fost osândiți la moarte. Dar și după sentință au fost ținuți multă vreme în închisoare. Unul din cei ținuți în aceeași celulă a povestit mai târziu: „Părintele Nicolae s-⁠a ținut tare în închisoare. Paznicii au încercat să-⁠i scoată crucea de preot, dar nu a lăsat, spunând: «Nu voi ați atârnat crucea, nu voi o veți scoate». Ne-⁠au ținut până la Crăciun. În noaptea de Crăciun, când toată lumea ortodoxă se bucură, părintele Nicolae a hotărât să slujească utrenia sărbătorii. L-⁠au sprijinit și ceilalți clerici. Au cântat tare, fără să se ascundă, deși paznicii strigau la ei, le cereau să înceteze, bătând neîncetat în ușă. Dar au slujit până la capăt. Toți deținuții din celulă se rugau împreună cu clerul. A doua zi dimineața pe părintele Nicolae Zalesski și pe ceilalți clerici i-⁠au chemat cu lucrurile. Au plecat și nu s-⁠au mai întors. S-⁠a aflat apoi că au fost împușcați”. Împușcarea lor este datată 8 ianuarie, la ora 11 și 15 de minute, „în afara orașului, într-⁠un loc care garantează secretul deplin”. Astfel, cu cuvintele cântărilor de Crăciun pe buze, mucenicii din Krasnîi Iar și-⁠au întâmpinat sfârșitul, biruind frica prin rugăciune și moartea prin credință.

Pagina nu dă anul împușcării; după ordinea faptelor (sentința din 17 decembrie 1930) a fost 8 ianuarie 1931. Mihail Smirnov este pomenit la 8 ianuarie, în ziua morții, după stilul nou, odată cu Soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Bisericii Ruse (zi mișcătoare) și, la 24 mai, cu Soborul sfinților din Mitropolia Astrahanului.