Mihail Zelențovski

Sfântul Sfințit Mucenic Mihail Zelențovski, preot (Mihail Victorovici Zelențovski), s-⁠a născut în 1878 în satul Iakovlevo-⁠Massalskoe, ținutul Uglici al guberniei Iaroslavl, în familia unui consilier titular. A învățat la școala bisericească Pokrovo-⁠Paisievsk, pe care a absolvit-⁠o în 1900. Din 1901 viața lui a fost închinată Bisericii: pregătindu-⁠se pentru preoție, a slujit ca citeț, întâi la mănăstirea Sfântului Atanasie din Iaroslavl, apoi la biserica Sfântului Vasile cel Mare din Uglici. La 17 octombrie 1909, viitorul arhiepiscop Tihon (Belavin) l-⁠a hirotonit diacon. Câteva luni a slujit la biserica Sfântului Vasile, apoi a fost mutat la biserica Învierii de la cimitir, unde a slujit până în 1921.

Glasul frumos al părintelui Mihail, dragostea și râvna lui față de slujba bisericească au atras atenția arhiepiscopului Serafim (Samoilovici) de Uglici, care l-⁠a binecuvântat să îndeplinească pe lângă el slujba de protodiacon. Șapte ani au slujit împreună. Părintele Mihail s-⁠a aflat, voit sau nevoit, în centrul evenimentelor de mărturisire a credinței Bisericii Ortodoxe Ruse și de împotrivire la tulburarea renovaționistă, în vremea prigoanei puterii fără Dumnezeu. În 1928 arhiepiscopul Serafim a fost exilat. În mai 1930, enoriașii bisericii Sfântului Nicolae-⁠pe-⁠Nisipuri din Uglici l-⁠au rugat să primească preoția și să slujească în biserica lor. În iunie 1930, în biserica Învierii-⁠pe-⁠Sânge din Leningrad, episcopul Serghie de Narva l-⁠a hirotonit preot. Episcopul Serghie l-⁠a întrebat la hirotonie cine este arhiereul lui eparhial, iar părintele Mihail l-⁠a numit pe arhiepiscopul Serafim, exilat, care fusese deja de cinci ori în închisoare. Episcopul Serghie i-⁠a spus că l-⁠a „întrecut” pe arhiepiscopul Serafim, căci fusese în închisoare de unsprezece ori. Primind preoția, părintele Mihail știa că și lui îi stă înainte același drum al crucii.

Noul preot a slujit la biserica Sfântului Nicolae-⁠pe-⁠Nisipuri doar jumătate de an. La 22 februarie 1931 a fost arestat. La arestare i s-⁠au luat scrisorile din exil ale arhiepiscopului Serafim, fotografii cu el, adeverința de hirotonie și alte documente. Aproape în același timp au fost arestate încă treizeci și patru de persoane, toate învinuite că aparțin Bisericii Ortodoxe Adevărate și găsite vinovate de activitate antisovietică. Pe părintele Mihail Colegiul OGPU l-⁠a osândit la zece ani de lagăr de muncă.

Din 1931 până în 1937 preotul a stat în Karelia, în punctul de lagăr Vonga (Belbaltlag). În lagăr a continuat să-⁠și împlinească datoria preoțească: vorbea deținuților despre nevoia credinței și a Bisericii în viața omului, explica rostul ritualurilor bisericești, se ruga împreună cu cei dornici. Știind că fusese osândit fără temei, a refuzat cu totul să ia parte la muncile silnice ale deținuților. În caracterizarea dată de șeful punctului de lagăr se spune: „Nu lucrează din convingere religioasă. În viața de zi cu zi se poartă negativ, nu se supune administrației lagărului, face agitație împotriva producției și a puterii sovietice, nesocial”. În 1937 s-⁠a deschis împotriva părintelui Mihail al doilea dosar. A fost învinuit de activitate contrarevoluționară activă printre deținuți și „reprimat în categoria întâi”, ceea ce însemna pedeapsa capitală. Nu a fost interogat, ci învinuit pe temeiul mărturiilor. La 9 decembrie 1937 preotul Mihail Zelențovski a fost împușcat. La cererea preotesei despre soarta soțului, i s-⁠a răspuns că a fost trimis într-⁠un lagăr îndepărtat.

La 6 septembrie 1968 a fost reabilitat, în privința anului 1931. La 12 martie 2002, prin hotărârea Sfântului Sinod, a fost numărat între noii mucenici și mărturisitori ruși. Este pomenit la 9 decembrie, în ziua morții, după stilul nou, odată cu Soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Bisericii Ruse (zi mișcătoare), la 3 iunie cu Soborul sfinților din Karelia, la 5 iunie cu Soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl și la 1 noiembrie cu Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai pământului karelian (zi mișcătoare).