Mina

Cuviosul mucenic Mina a fost monah al Mănăstirii Zograf de pe Sfântul Munte Athos și unul dintre cei 26 de cuvioși mucenici zografiți, uciși prin foc de latini pentru că nu au primit unirea de la Lyon. A murit între 1274 și 1284 (după tradiția bulgară în 1276, după alții în 1284). Este cinstit de credincioși, în Soborul sfinților bulgari și al sfinților athoniți, și este pomenit la 10 octombrie împreună cu ceilalți mucenici.

Împăratul Mihail al VIII-⁠lea Paleologul a intrat în 1274 în unire cu Roma, iar cele mai multe mănăstiri athonite au refuzat să trădeze Ortodoxia și i-⁠au mustrat pe cei care o părăseau. Pentru aceasta Sfântul Munte a suferit năvăliri ale oștilor latine și ale mercenarilor, care au chinuit pe mulți monahi. Mănăstirea Zograf, locuită de bulgari, a fost mai ales primejduită. Aflând pe cale minunată de apropierea ostașilor, egumenul Toma a spus fraților că cine vrea să rămână în viață să fugă, iar cine dorește mucenicia să rămână. Au rămas douăzeci și șase: egumenul Toma, monahii Varsanufie, Chiril, Mihei, Simon, Ilarion, Iacov, alt Iacov, Iov, Ciprian, Sava, Martinian, Cosma, Serghie, Mina, Ioasaf, Ioanichie, Pavel, Antonie, Eftimie, Dometian, Partenie și patru mireni lucrători ale căror nume nu se cunosc. S-⁠au închis în turnul mănăstirii; când latinii au sosit, au dat foc turnului. Cât a ars, mucenicii au cântat psalmi și acatistul Maicii Domnului și astfel și-⁠au dat sufletele lui Dumnezeu la 10 octombrie. Povestea lor este păstrată în „Povestirea despre mucenicii zografiți”, într-⁠un manuscris din secolul al XVII-⁠lea găsit de savantul rus Victor Grigorovici la Șipka; unii cercetători pun la îndoială exactitatea istorică a ei. În 1873 s-⁠a ridicat un monument pe locul turnului ars.