Mitrodora din Bitinia

Sfânta Mucenică Mitrodora din Bitinia, împreună cu surorile ei Minodora și Nimfodora, a pătimit în vremea lui Maximian (305-311). Cele trei fecioare erau surori de sânge din Bitinia, în Asia Mică. Deosebite prin evlavie, au dorit să-⁠și păstreze viața în feciorie și să nu aibă legătură cu lumea. Și-⁠au ales un loc retras în pustie și își petreceau viața în post și rugăciune. Vestea vieții lor sfinte s-⁠a răspândit curând, căci prin rugăciunile lor se săvârșeau vindecări. Bitinia era condusă de dregătorul Fronton, care a poruncit să fie prinse. A încercat întâi să le îndemne să se lepede de Hristos, făgăduindu-⁠le cinstiri și daruri, dar ele au mărturisit cu tărie credința și au spus că sunt gata să moară pentru Mirele lor Ceresc. Mâniat, dregătorul și-⁠a întors furia asupra celei mai mari, Sfânta Minodora, care a murit în chinuri, strigând: „Doamne Iisuse Hristoase, bucuria inimii mele, nădejdea mea, primește în pace sufletul meu”.

După patru zile au fost aduse la judecată Mitrodora și Nimfodora. În fața lor a fost pus, ca să le înspăimânte, trupul rănit al surorii celei mari. Fecioarele au plâns, dar au rămas neclintite. Atunci a fost chinuită Sfânta Mitrodora, care a murit chemându-⁠L până la ultima suflare pe Domnul Iisus Hristos, pe care Îl iubea. A urmat cea de-⁠a treia soră, Nimfodora, care și-⁠a încheiat și ea viața cu lovituri de vergi de fier. Trupurile mucenițelor au vrut să le ardă pe rug, dar o ploaie puternică a stins focul, iar un fulger l-⁠a pârjolit pe Fronton și pe slujitorii lui. Creștinii le-⁠au îngropat cu cinste lângă Apele Calde din Pitia (Bitinia). O parte din moaște se păstrează la Athos, în catedrala Acoperământului a mănăstirii rusești Sfântul Pantelimon, iar mâna Sfintei Mitrodora se află în Sfântul Munte la mănăstirea Pantocrator. Mitrodora este pomenită la 23 septembrie, după stilul nou.