Mucenicii de la Niculițel

Mucenicii de la Niculițel sunt sfinții Zotic, Atal, Camasie și Filip, ale căror morminte au fost descoperite în 1971. Scythia Mică (azi România), între Dunăre și Marea Neagră, în nord-⁠estul Imperiului Roman, a fost loc de exil sau de moarte pentru creștinii care refuzau să se închine zeilor păgâni. În persecuțiile lui Deciu (249-251), Dioclețian și Maximian (284-305) și Liciniu (308-324), mii de oameni au murit acolo de frig, foame sau chinuri. Moaștele celor care au suferit mucenicia pentru că și-⁠au mărturisit deschis credința în Hristos au fost luate de creștini și îngropate în locuri tainice. Viețile și suferințele mucenicilor au fost scrise și păstrate ca să nu fie uitate. După încetarea persecuțiilor, moaștele au fost mutate din locurile provizorii în cripte speciale (martyria), peste care s-⁠au ridicat biserici, ale căror ruine se pot vedea azi în Dobrogea.

În septembrie 1971, un pârâu a ieșit din matcă lângă satul Niculițel, în județul Tulcea, și a scos la iveală unul dintre cele mai vechi martyria. Cripta, din cărămidă, are două încăperi suprapuse. În cea de sus, moaștele a patru mucenici se aflau într-⁠un singur sicriu de lemn. Toți fuseseră decapitați: capetele a trei erau așezate deasupra gâtului, iar al celui de-⁠al patrulea pe piept. O inscripție pe peretele stâng spune: „Mucenicii lui Hristos.” Numele celor patru (Zotic, Atal, Camasie și Filip) erau zgâriate pe peretele drept. Potrivit izvoarelor păstrate, ei au fost judecați de autoritățile romane din Noviodunum (Isaccea de azi) și osândiți la moarte. Au fost decapitați și îngropați la Niculițel. Data exactă a muceniciei nu se cunoaște: unii cred că au fost uciși la începutul secolului al IV-⁠lea, în persecuțiile lui Dioclețian sau Liciniu, alții că au fost martirizați la nord de Dunăre în persecuția regelui got Atanaric (370-372).

În cripta de jos s-⁠au găsit aproximativ o sută de fragmente din oasele a doi bărbați de 45-50 de ani, despre care se crede că au murit în persecuția lui Deciu și au fost reînhumați la Niculițel în jurul anilor 370-380; numele lor nu se cunosc. Martirologiul sirian și Martirologiul Fericitului Ieronim dau 4 iunie ca dată a executării mucenicilor. Sinaxarele îi așază împreună cu alți șase: Eutihie, Quirin, Iulia, Saturnin, Ninita și Fortunat, și cu alți douăzeci și cinci decapitați odată cu ei, dar nenumiți. Moaștele sfinților mucenici au fost mutate în 1971 la Mănăstirea Cocoș, unde sunt cinstite de credincioși. Sunt pomeniți la 4 iunie (stil nou; 17 iunie pe stil vechi).