Nectarie de Kazan

Cuviosul Nectarie de Kazan (Zastolbski), împreună cu tatăl său, cuviosul Iona, se numără printre sfinții Kazanului. În lume se numeau Ioan și Nestor Zastolski. Când sfântul ierarh Gurie (†1563) pleca spre eparhia Kazanului, de curând înființată, a mers cu el boierul Ioan Zastolski. Sub îndrumarea duhovnicească a sfântului Gurie, Ioan ducea o viață virtuoasă și evlavioasă. Se temea de păcat, iubea dreptatea și era strict cinstit. În frica de Dumnezeu și-⁠a crescut Ioan fiul, pe Nestor. Tânărul blând a fost de mic ascet: purta cămașă de păr și ținea postul. Îi plăcea să se roage în biserică. Cu încuviințarea tatălui, Nestor a primit tunderea monahală cu numele Nectarie. A murit tânăr. Tatăl lui Nestor, Ioan, s-⁠a tuns monah cu numele Iona. Înainte de moarte a lăsat poruncă să fie îngropat alături de sfântul Gurie, lângă mormântul căruia fusese îngropat și Nectarie.

La aflarea moaștelor sfinților ierarhi Gurie și Varsanufie, în 1595, au fost găsite trupurile și veșmintele nestricate ale monahilor Iona și Nectarie și au fost lăsate sub pământ în paraclisul mănăstirii Schimbării la Față din Kazan (paraclis ridicat de Iona deasupra mormântului sfântului Gurie). Sfinții sunt pomeniți în slujba sfântului Gurie: „Doi monahi care s-⁠au nevoit bine pentru Dumnezeu, Iona și Nectarie, unul născut de celălalt, ție ți-⁠au slujit cu credință în lume și după moartea ta au ținut credința neîndoită în tine și au zidit o casă de piatră deasupra mormântului tău. În ea au fost îngropați și ei înșiși lângă tine, acești sfinți, cinstiți de Dumnezeu cu mare nestricăciune. Roagă-⁠te cu ei, sfinte Gurie, lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască pace și mare milă”. Nectarie este pomenit la 18 iulie, în zi mișcătoare, odată cu Soborul sfinților din Tver, și la 17 octombrie, cu Soborul sfinților din Kazan, după stilul nou.