Nichifor de la Solovețki

Sfântul Cuvios Nichifor de la Solovețki a fost un pustnic de neam din Novgorod, mort în anul 1605, în Duminica Floriilor.

Era fiul unui preot din Novgorod și a ajuns la mănăstire încă tânăr. I-⁠a plăcut viața călugărească și l-⁠a rugat pe egumen să-⁠l tundă, dar tinerețea și frumusețea lui au făcut ca cererea să fie respinsă; refuzul a sporit și mai mult râvna lui. Odată, prin niște călători veniți din Novgorod, a primit o scrisoare a părinților care îl chemau acasă. El a răspuns: „Spuneți părinților că nu mă vor mai vedea în această viață, ne vom întâlni dincolo de mormânt.” A muncit pentru mănăstire împreună cu ceilalți, ținând post aspru. Nu se culca niciodată pentru somn, ci se odihnea puțin stând. În ceasurile libere îi plăcea să citească viața Sfântului Marcu al Traciei, al cărui chip de pustnic i s-⁠a întipărit adânc și l-⁠a atras spre viața de sihăstrie.

Într-⁠o zi a sărit de pe scaun în fața tuturor, s-⁠a însemnat cu semnul crucii, și-⁠a lăsat brâul și sandalele și, într-⁠o singură haină cenușie, a fugit în pădure. A stat în pustia insulei Solovețki doisprezece ani în post, rugăciune și închinăciuni. Atunci un pustnic l-⁠a tuns în monahism. După alți trei ani de nevoințe călugărești s-⁠a săvârșit în 1605, în Duminica Floriilor.

Pagina adaugă povestea unor pustnici ale căror nume le știe numai Dumnezeu. Un monah de la Solovețki, odihnindu-⁠se lângă un munte abrupt, a rostit Rugăciunea lui Iisus și a auzit din crăpătura stâncii „Amin”. Pustnicul nevăzut i-⁠a spus că se hrănește cu mușchi alb pisat cu merișoare, că trăiește acolo de cel puțin zece ani, că în primul an a fost chinuit de draci și că doi bătrâni luminoși îi aduceau prescură și îl întăreau. Monahul nu l-⁠a mai aflat a doua oară.

Nichifor este pomenit la 11 iulie, în soborul sfinților din Novgorod, și la 22 august, în soborul sfinților de la Solovețki, după stilul nou.