Nichita Suharev

Sfântul Mucenic Nichita Suharev a fost țăran și țesător, membru al obștii bisericii din Orehovo-⁠Zuevo, și a murit în închisoarea din Omsk la 4 iulie 1942, după ce a cerut redeschiderea bisericii.

Lupta pentru biserică

În 1939, în orașul Orehovo-⁠Zuevo din regiunea Moscova, a fost închisă ultima dintre bisericile care mai slujeau în raion, biserica Nașterii Maicii Domnului, clădită și înfrumusețată între 1872 și 1901. Credincioșii nu au primit hotărârea. Potrivit legilor sovietice, putea cere redeschiderea doar „douăzecimea” înregistrată de autorități, așa că în mai 1940 enoriașii au ales din nou membrii ei, starost fiind Dimitrie Ivanovici Volkov, născut în 1871, tâmplar, pensionar. Nichita Andreevici Suharev, născut în 1876 în satul Pocinki, gubernia Riazan, în familia țăranilor Andrei Cuzmici și Anisia Alexeevna Suharev, absolvise școala sătească și lucrase ca țesător la o fabrică din oraș; la vârsta pensionării era membru în consiliul bisericii.

Douăzecimea a cerut înregistrarea unui preot, iar mitropolitul Serghie, locțiitorul tronului patriarhal, a trimis un protoiereu din Zagorsk, care a cerut cinci sute de ruble și a plecat fără să se mai întoarcă. Autoritățile au invocat pretexte, cerând mai întâi repararea clădirii. Enoriașii au strâns trei mii de ruble, au plătit toate impozitele și au reparat biserica. Starostele Volkov și Nichita Suharev s-⁠au prezentat apoi la președintele sovietului orășenesc, care a răspuns că muncitorii cer închiderea bisericii. Au angajat un avocat la Moscova și au mers de două ori la birourile regionale, apoi, la 15 mai 1941, au depus o plângere la Sovietul Suprem. NKVD a recrutat un informator din rândul douăzecimii, care a raportat că Nichita Andreevici se plânge că puterea închide bisericile și că a spus că tot ce se petrece în țară seamănă cu persecuția creștinilor din vremea romană.

Arestarea și moartea

La 22 iunie 1941, chiar în ziua începerii războiului, conducerea NKVD din Moscova a hotărât arestarea celor doi, iar a doua zi Volkov și Suharev au fost arestați. La interogatoriu Nichita Andreevici a spus că a fost arestat poate pentru literatura bisericească păstrată și pentru participarea la deschiderea bisericii, și a negat orice faptă contrarevoluționară. Când Moscova a fost amenințată de trupele germane, anchetatorii și arestații au fost trimiși la Omsk, unde interogatoriile obositoare au reînceput la 3 septembrie. Suharev a recunoscut că spusese în adunarea douăzecimii că, deși constituția prevede libertatea credinței, în fapt nu se poate redeschide biserica, și că, vorbind cu o femeie, spusese că, după cum a luat sfârșit persecuția romană și a biruit creștinismul, așa va lua sfârșit și cea de acum. S-⁠a recunoscut membru al unui grup de oameni ai Bisericii, dar a negat orice activitate împotriva puterii. Starostele Volkov a răspuns la fel.

La 4 septembrie 1941 ancheta s-⁠a încheiat. La 27 decembrie 1941 Consfătuirea Specială de pe lângă NKVD i-⁠a condamnat pe amândoi la cinci ani de surghiun în regiunea Omsk, dar ei nu au fost eliberați din închisoare. Vârsta înaintată, drumul greu, interogatoriile și foamea i-⁠au stins. Dimitrie Volkov a murit la 4 martie 1942, în închisoarea nr. 1 din Omsk, iar Nichita Suharev patru luni mai târziu, la 4 iulie 1942, în aceeași închisoare; amândoi au fost îngropați în morminte necunoscute.

Este pomenit la 4 iulie, la 7 februarie (zi mobilă), în soborul noilor mucenici și mărturisitori, la 26 februarie, în soborul sfinților din mitropolia Omsk, și la 5 septembrie (zi mobilă), în soborul sfinților din Moscova, după stilul nou.