Nicolae din Magnezia

Sfântul Mucenic Nicolae din Magnezia a fost un tânăr de douăzeci și doi de ani din Asia Mică, mort în temniță în urma bătăilor turcilor, în anul 1796, pentru că nu s-⁠a lepădat de credința în Hristos.

S-⁠a născut în 1774 (după alte date, în 1754) în satul Pingea (în turcește Iaiaköi), lângă Magnisia (azi Manisa, în Turcia), în familia lui Hagi-⁠Kanela, administrator al pământurilor și turmelor aghei turc Kara-⁠Osman-⁠oglu. Era logodit cu o fată evlavioasă din sat. La douăzeci și doi de ani, pe când se pregătea de nuntă, fixată pentru Duminica Tomii, a mers în oraș să ceară încuviințarea căsătoriei. Ca slujitor al unui stăpân puternic, a îndrăznit să poarte papuci turcești și fes roșu, pe care turcii le interziceau creștinilor. Când trecea pe poarta orașului, străjerii l-⁠au recunoscut drept creștin, l-⁠au prins și l-⁠au dus la judecător. Acesta l-⁠a întrebat dacă hainele lui arată dorința de a primi islamul. Nicolae a răspuns cu îndrăzneală că nu se va lepăda niciodată de credința sa și că poartă hainele turcești cu îngăduința aghei, la care tatăl său slujește. Judecătorul a poruncit să fie bătut cu bețe, dar tânărul a rămas tare. De mai multe ori a încercat în zadar să-⁠l întoarcă, cu lingușiri, cu făgăduințe și cu noi chinuri. La al doilea interogatoriu Nicolae a spus: „Am moartea în fața ochilor și nu există niciun chip să mă facă să mă lepăd de credința mea.” L-⁠au biciuit din nou, încă o dată peste pântece, apoi, într-⁠o mânie neputincioasă, l-⁠au aruncat pe jumătate mort în temniță, unde a murit după trei zile, mulțumind Domnului pentru că a fost învrednicit să pătimească pentru numele lui Hristos. Unele izvoare dau anul 1796, altele 1769 sau 1776.

Viața lui a intrat în Noul Martirolog al Sfântului Nicodim Aghioritul, unde numele a fost greșit scris Gheorghe; aceeași greșeală apare în Enciclopedia ortodoxă. În calendarul grecesc sfântul este numit Nicolae.

Pomenirea lui se face la 7 mai, după calendarul grecesc.