Nicolae Hvoșciov

Sfântul Sfințit Mucenic Nicolae Hvoșciov a fost preot în satul Isupovo, gubernia Nijnîi Novgorod, și a fost împușcat la 1 noiembrie 1937 pentru că a apărat biserica de închidere.

Preotul din Isupovo

Nicolae Alexandrovici Hvoșciov s-⁠a născut la 3 decembrie 1883, în satul Kalapino din ținutul Lukoianov, într-⁠o familie numeroasă de preot, a lui Alexandru Hvoșciov. A urmat seminarul din Nijnîi Novgorod, dar l-⁠a părăsit după al patrulea an. La 25 august 1905 a fost numit citeț la catedrala Bobotezei din Kneaghinin, unde a cunoscut-⁠o pe Alexandra Iacovlevna Smorcikova, fiica adoptivă a unui orășean, cu care s-⁠a căsătorit. În toamna lui 1907 a trecut examenul pentru preoție și a fost trimis la biserica Acoperământului din satul Isupovo, ținutul Sergaci. La 24 octombrie 1907 episcopul Nazarie l-⁠a hirotonit diacon, iar la 26 octombrie episcopul Eftimie l-⁠a hirotonit preot. Până la revoluție a fost învățător de religie la școala parohială și la cea a zemstvei.

Arestarea

Când în 1937 au început arestările în masă, președintele sovietului sătesc a scris despre el că slujește de peste douăzeci de ani, că la sfârșitul lui 1936 s-⁠a împotrivit radiofonizării satului și că în aprilie 1937 a organizat un grup de oameni ai bisericii care a închis pe clopotniță niște comsomoliști ce atașau o antenă, ca să împiedice instalarea radioului, și că ar fi lucrat împreună cu bisericești din satul vecin Pokrov la destrămarea colhozului. La 8 septembrie 1937 a fost arestat, învinuit de activitate contrarevoluționară. La interogatoriu a spus că nu a făcut nicio agitație contrarevoluționară, că incidentul a fost spontan, fără el, și că monterul a fost închis pe clopotniță de femeile care se opuneau punerii antenei. Despre adunările pentru împotrivirea la hotărârea satului de a folosi biserica drept școală, a spus că nu știa. La 17 septembrie 1937 troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte. A fost împușcat la 1 noiembrie 1937 și îngropat într-⁠un mormânt comun necunoscut, pe poligonul NKVD din Gorki.

Împreună cu alți șapte

La 8 septembrie 1937 au fost arestați zece preoți și mireni din raionul Gaghino. Nimeni nu s-⁠a recunoscut vinovat. Au fost învinuiți că la 6 iulie organizaseră o slujbă solemnă cu patru preoți și mulți credincioși; fără predică politică, slujba a fost socotită eveniment antistatal pentru că îi abătea pe țărani de la munca în colhoz. La 17 septembrie opt oameni au fost condamnați la moarte și împușcați: preoții Ioan Dimitrievici Romașchin (născut în 1891 într-⁠o familie țărănească, arestat întâia oară în 1928 și condamnat la trei ani de surghiun; a slujit în Subotino), Petru Ivanovici Lebedinski (născut în 1881 în familie de preot, în 1935 condamnat pentru predici la doi ani de surghiun; din satul Soroci), Nicolae Hvoșciov și Alexandru Semionovici Nikolski (născut în 1883, în familie de preot; din Panova-⁠Osanova), precum și țăranii din Pokrov Alexandru Blohin (născut în 1879), Petru Lonskov (1881), Ștefan Mitiușin (1874) și Vasile Ejov (1867, arestat în 1930 pentru neplata impozitelor și condamnat la cinci ani de lagăr). În august 2000 Sinodul arhieresc i-⁠a numărat între noii mucenici și mărturisitori.

Nicolae Hvoșciov este pomenit la 17 septembrie, la 12 septembrie (zi mobilă), în soborul sfinților din Nijnîi Novgorod, și la 7 februarie (zi mobilă), în soborul noilor mucenici și mărturisitori, după stilul nou.