Nicolae Morkovin

Sfântul Sfințit Mucenic Nicolae Morkovin a fost preot în gubernia Tver și a fost împușcat la 28 februarie 1938.

Viața

S-⁠a născut la 15 mai 1889, în satul Ilgoșci din ținutul Kașin, gubernia Tver, în familia citețului Petru Morkovin. În 1913 a absolvit seminarul din Tver, s-⁠a căsătorit cu Maria și au avut șase copii. În același an a fost hirotonit preot pentru biserica din satul Petrovskoe, ținutul Kimri, iar după revoluție a fost mutat la biserica din Losevo, raionul Gorițî. În 1929 el și soția au fost arestați, învinuiți că au refuzat „îndeplinirea sarcinilor de stat” și că s-⁠au împotrivit reprezentanților puterii, și trimiși în surghiun în regiunea Vologda.

Într-⁠o scrisoare către fratele său preot, părintele Nicolae povestește: munca neîncetată pentru pâine a zdruncinat sănătatea lui, casa a trebuit zidită repede, fetele cele mari erau la școală în Kașin, dările s-⁠au înmulțit, recolta a fost slabă, singura vacă a fost vândută, iar datoriile către stat au crescut, așa că i-⁠au fost luate și vândute toate bunurile mobile, până și purcelul. În ultimul an a semănat mai mult in și a plănuit să plătească din sămânță cu lipsa de pâine, dar sămânța a intrat sub inventar pentru neplata dărilor, ca și rasa lui căptușită de iarnă, singura nădejde a fetelor pentru un palton. El și soția au hotărât să nu predea aceste lucruri, pentru a-⁠și apăra copiii. Au urmat două procese: primul l-⁠a condamnat pe el la șase luni de surghiun și pe soție la șase luni de muncă silnică; al doilea, pe el la cinci ani și pe ea la doi ani de surghiun. A fost arestat la 1 noiembrie, iar soția a ajuns după el. Au mers într-⁠un vagon până la Moscova și apoi cu mașina până la Kotlas, unde au fost trimiși în raioane diferite, ceea ce i-⁠a apăsat pe amândoi, până când au izbutit să obțină, prin cereri, să-⁠și ispășească pedeapsa împreună. Despre copii a scris că lipsa părinților „deposedați” a adus un lucru bun: fata cea mare a fost repusă în drepturi, iar avutul și pământul au rămas copiilor, socotiți acum săraci.

Arestarea și moartea

După sfârșitul surghiunului, în august 1933, s-⁠a întors în regiunea Tver, iar arhiepiscopul Tadeu (Uspenski) l-⁠a trimis la biserica Înălțării din satul Voznesenie, raionul Kașin, unde a slujit până la ultima arestare, la 16 februarie 1938, când a fost închis la Kașin. În ziua arestării a fost ascultat un martor de serviciu din sat, care a spus că în noiembrie 1937 preotul ținea întruniri ilegale cu femei bisericești, le citea literatură religioasă și le îndemna să nu meargă la adunările sovietului sătesc despre alegerile pentru Sovietul Suprem; iar în iulie 1936, când i s-⁠a propus să subscrie la împrumutul de stat, ar fi spus: „Nu semnez; puterea sovietică m-⁠a jefuit și m-⁠a făcut sărac”, și că vorbele despre egalitate sunt prea timpurii, iar legile se dau ca să înșele poporul: „Nu cred în constituția voastră.” La 19 februarie, interogat, a negat toate acuzațiile și nu s-⁠a recunoscut vinovat. La 26 februarie 1938 troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte, iar la 28 februarie părintele Nicolae a fost împușcat și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută.

Este pomenit la 28 februarie, la 18 iulie (zi mobilă), în soborul sfinților din Tver, și la 7 februarie (zi mobilă), în soborul noilor mucenici și mărturisitori, după stilul nou.