Nicolae Pavlinov

Sfântul Sfințit Mucenic Nicolae Pavlinov a fost preot în eparhia Tver și a fost împușcat lângă Tver la 23 septembrie 1937.

Diaconul și preotul

S-⁠a născut la 20 noiembrie 1881, în satul Bologoe din ținutul Velikie Luki, gubernia Pskov, în familia citețului Alexei Pavlinov. A terminat școala din Velikie Luki și școala teologică. În 1899 a fost numit citeț la biserica din Bologoe, în 1907 a fost mutat la Velikie Luki, iar la 24 mai 1911 a fost hirotonit diacon pentru biserica Sfintei Treimi. În 1921 a fost mutat la biserica Sfântului Ioan Botezătorul din Tver. În martie 1928 mitropolitul Serafim (Alexandrov) al Tverului l-⁠a hirotonit preot și l-⁠a numit rector al bisericii Bobotezei din satul Nikitskoe, lângă Tver. Parohia fusese ocupată de renovaționiști, iar părintele Nicolae a fost trimis acolo pentru că era cunoscut ca neclintit în Ortodoxie; parohia a trecut la Biserica Patriarhală, iar el a slujit jumătate de an. Starostele și citețul, simpatizanți ai renovaționiștilor, nemulțumiți, au izbutit cu ajutorul autorităților să închidă biserica, care a fost dată școlii.

La 15 septembrie 1928 a cerut să iasă din stat și a început să cutreiere. A venit de mai multe ori la Moscova și a stat la cunoscuți de pe lângă biserici, hrănindu-⁠se cu pomană. La 8 martie 1930, stând la ușile Mosstorg-⁠ului de la Rogojskaia Zastava și cerând milostenie, a fost luat de un milițian: „Ce faci aici?” „Cer ajutor. Merg dintr-⁠un oraș în altul”, a răspuns. A fost învinuit că „hoinărind și cerând milostenie, a făcut agitație despre prigoana clerului”, iar la 23 martie 1930 Consfătuirea Specială a OGPU l-⁠a condamnat la trei ani de surghiun în Ținutul de Nord.

După surghiun a venit la Tver, iar arhiepiscopul Tadeu (Uspenski) l-⁠a numit rector în satul Berezino, raionul Turginovo. A slujit acolo până în 1937. La 10 august 1937 a fost arestat și închis la Tver. Martori mincinoși, președintele și secretarul sovietului sătesc, au spus că ar fi sprijinit regimul fascist din Germania și că i-⁠ar fi îndemnat pe țărani cu vorbe împotriva comuniștilor. La interogatoriu preotul a recunoscut doar că îi îndemnase pe colhoznici să nu lucreze în sărbătorile religioase și că, la începutul lui 1937, la discuția despre alegerile în sovietele sătești, spusese că trebuie alese în sovietele sătești oameni religioși, ca să se întărească Biserica. La 10 septembrie 1937 troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte, iar la 23 septembrie a fost împușcat și îngropat în groapa comună de la marginea Tverului.

Este pomenit la 23 septembrie, la 11 iulie (zi mobilă), în soborul sfinților din Pskov, la 18 iulie (zi mobilă), în soborul sfinților din Tver, și la 7 februarie (zi mobilă), în soborul noilor mucenici și mărturisitori, după stilul nou.