Nicolae Pocrovski

Sfântul Sfințit Mucenic Nicolae Pocrovski a fost protoiereu la Moscova și apoi în satul Iamkino, în regiunea Moscova, și a fost împușcat la Butovo la 10 decembrie 1937.

Viața

S-⁠a născut la 14 august 1890, în satul Arhanghelskoe din ținutul Volokolamsk, gubernia Moscova, în familia diaconului Dimitrie Pocrovski. În 1905 a absolvit școala teologică din Volokolamsk, în 1912 seminarul din Vifania, și a fost numit învățător la școala parohială din satul Gubinskoe, ținutul Pokrov, gubernia Vladimir. În 1915 a fost hirotonit diacon și trimis la Mănăstirea Acoperământului din Hotkovo, lângă Serghiev Posad. În 1916 a fost mutat la Moscova, la biserica Sfintei Treimi din Troițkoe, pe strada Samotecinaia, iar în 1919 a fost hirotonit preot pentru aceeași biserică. După revoluție a fost chemat în miliția din spate a Armatei Roșii și a lucrat la departamentul de combustibil al administrației Kremlinului. După ce a fost concediat, a fost numit din nou la biserica Sfintei Treimi. În 1923 a fost mutat la biserica Spas na Peskah din Kareți Riad, iar în 1930 la biserica Semnului din al doilea Kolobovski Pereulok. A fost ridicat la rangul de protoiereu.

Vara lui 1930 OGPU l-⁠a arestat pe vărul părintelui Nicolae, preotul Alexandru Pocrovski, de la biserica de lângă cimitirul Dorogomilovo, acuzat fals de „pregătirea de acte teroriste împotriva membrilor guvernului”. Bănuit de complicitate, la 6 octombrie 1930 a fost arestat și părintele Nicolae și închis la Butîrka. La interogatoriul din 21 octombrie a spus că îl vizita rar pe vărul său, doar de două ori într-⁠un an, ca rudă, bând ceai și vorbind despre treburi bisericești, impozite și rude, nu politică. Anchetatorul a scris că pregătirea unui act terorist nu a fost stabilită cu date concrete, dar, dat fiind „alcătuirea socială” a grupului, există temeiuri să se creadă că se pregătea unul, în primul rând împotriva lui Stalin. La 30 noiembrie 1930 troica OGPU l-⁠a condamnat la trei ani de lagăr.

Iamkino

După ispășirea pedepsei a fost rectorul bisericii Nașterii Domnului din satul Iamkino, raionul Noghinsk, regiunea Moscova. La 19 noiembrie 1937 s-⁠a ținut în Iamkino o adunare electorală în clădirea care fusese a bisericii, făcută club de necredincioși. A venit puțină lume, iar vina pentru eșec a fost pusă pe părintele Nicolae. Informatorii au spus NKVD că ar fi zis: „Acești comuniști, antihriști, au batjocorit sfântul locaș și l-⁠au făcut casă publică; voi, credincioși, pentru mântuirea sufletelor voastre, nu mergeți în încăperea aceea la nicio adunare.” Martori mincinoși au spus că după slujbe ținea predici antisovietice, de pildă că trebuie întărită credința, să nu se teamă de prigoană, să frecventeze biserica mai des și să-⁠i atragă și pe ceilalți, și că îi îndemna să sufere prigonirile cum le-⁠a suferit apostolul Petru, care, deși s-⁠a lepădat de Hristos, a revenit la El.

La 26 noiembrie 1937 a fost arestat și închis la Noghinsk, odată cu diaconul Nicolae Șirogorov, cu regentul Mihail Amelușkin și cu preotul Dimitrie Beleaev din satul Voskresenskoe, la care mergea să se spovedească. La interogatoriul din 27 noiembrie a recunoscut legăturile cu ei, dar a negat orice activitate contrarevoluționară, orice predică antisovietică și orice încercare de a zădărnici adunările electorale sau demonstrația de 1 Mai prin slujbe solemne. Nu s-⁠a recunoscut vinovat. După două zile ancheta s-⁠a încheiat, iar la 1 decembrie 1937 troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte. A fost împușcat la 10 decembrie 1937 la Butovo și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută.

Este pomenit la 10 decembrie, la 29 mai (zi mobilă), în soborul noilor mucenici de la Butovo, la 11 iulie (zi mobilă), în soborurile sfinților din Novgorod și Sankt Petersburg, și la 5 septembrie (zi mobilă), în soborul sfinților din Moscova, după stilul nou.