Nicolae Prozorov

Sfântul Preot Mucenic Nicolae Prozorov a fost preot al Bisericii Ruse, fost ofițer de artilerie, și a fost împușcat la 21 august 1930 la Leningrad. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă din Străinătate în 1981, iar numele lui a fost trecut în calendarul Bisericii Ortodoxe Ruse prin hotărârea Sfântului Sinod din 11 martie 2020.

S-⁠a născut în satul Pokrovskoe, gubernia Penza. A învățat la seminarul teologic, dar l-⁠a părăsit în 1915 și, la optsprezece ani, a plecat voluntar pe front. În același an a terminat școala de artilerie Mihailovski. A comandat un batalion. Revoluția l-⁠a prins sublocotenent. În 1918 a fost inspector al Vsevobuci. La întoarcerea de pe front la Penza a fost învinuit împreună cu alți ofițeri de „complot” și osândit la moarte prin împușcare. Rugându-⁠se cu înflăcărare în așteptarea executării, a făgăduit să se facă preot dacă Domnul îi va cruța viața. Dimineața i s-⁠a anunțat că împușcarea este înlocuită cu închisoare pe mulți ani.

Rămas liber, a primit preoția în 1919, hirotonit de arhiepiscopul Ioan (Pommer). Între 1919 și 1927 a slujit în biserici sătești lângă Penza. A fost arestat în 1924 și eliberat curând. De la începutul lui 1927 a trăit la Leningrad, a învățat la școala teologico-⁠pastorală, apoi la Cursurile Superioare de Teologie (până în iulie 1928). A slujit la biserica Chinoviei Lavrei. În 1928-1929 a fost paroh al bisericii Sfântului Alexandru Oșevenski de pe Piskarevka. Era iosifit și a fost secretarul episcopului Dimitrie (Liubimov).

A fost arestat la 28 noiembrie 1929. Prin hotărârea Colegiului OGPU din 3 august 1930, după articolul 58, punctele 10 și 11, a fost osândit la moarte. A fost împușcat la 21 august 1930. A fost reabilitat la 2 octombrie 1989. Avea trei fiice.