Nicolae Rozov

Sfântul Sfințit Mucenic Nicolae Rozov a fost protoiereu la Sankt Petersburg, scriitor împotriva beției, și a fost împușcat la 5 martie 1938, după un surghiun la Ufa.

Viața

S-⁠a născut la 27 noiembrie 1877, în satul Jdanovo din ținutul Kurmîș, gubernia Simbirsk, în familia preotului Vasile Rozov; toți trei fiii acestuia au ajuns slujitori ai Bisericii, între ei vestitul arhidiacon patriarhal Constantin Rozov. A învățat la școala teologică din Alatîr și în 1898 a absolvit seminarul din Simbirsk. S-⁠a căsătorit cu Olga, fiica unui preot, care i-⁠a fost ajutor credincios și a împărțit cu el greutățile prigoanei și ale surghiunului. În 1898 a fost hirotonit diacon pentru biserica din satul Annenkovo, numit conducător al a două școli parohiale și învățător la școala zemstvei, iar în 1900 a fost misionar al districtului al patrulea al ținutului Simbirsk. La 14 decembrie 1904 a fost hirotonit preot pentru biserica Nașterii Domnului din Barîșskaia Sloboda, ținutul Alatîr. În 1906 s-⁠a mutat la Sankt Petersburg și a intrat la Academia teologică, absolvită în 1910 cu gradul de candidat în teologie, apoi a predat religia la Institutul Elenin.

Toată viața a fost un potrivnic hotărât al beției. Spunea celor apropiați că în el se află durerea pentru patima tatălui și a fratelui său cel mare. La masă, nici acasă, nici în vizită, în preajma lui nu se punea vin. În Sankt Petersburg a luat parte activă la Societatea de cumpătare Alexandru Nevski, iar în 1908 societatea a tipărit o broșură a lui împotriva beției, în care scria despre valurile de votcă ce se rostogolesc peste câmpia Rusiei și neamul rus care piere înecat în marea de votcă. În 1918 a slujit la biserica din Grigorovo, lângă Alatîr, până în 1922, apoi la Konokleiki, în Mordovia. Între 1925 și 1931 a slujit la biserica de lemn a Cuviosului Gherasim de la Iordan din Kupcino, lângă Petrograd, și a fost ridicat la rangul de protoiereu. În 1932 starostele bisericii grecești Colhitis de pe Ligovski Prospekt l-⁠a poftit rector, iar el a primit. Mai erau doar câteva familii de greci, dar biserica avea statut de biserică a ambasadei, cu cor profesionist, și uneori venea ambasadorul Greciei.

Surghiunul și moartea

În 1935 au avut loc în Leningrad arestări în masă ale clerului. La 19 martie 1935 a fost arestat și părintele Nicolae. Întrebat de ce a ales slujba la biserica grecească, a răspuns că a mers la invitația scrisă a starostelui, care îl cunoștea prin diacon; că nu cunoaște pe nimeni de la consulatul grec; că a fost concediat pentru că nu s-⁠a înțeles cu administrația, voind să facă rânduială ca la biserica lui. Despre colegii surghiuniți a spus că nu știe de ce au fost trimiși și că îi compătimește ca pe oameni care nu au meritat-⁠o. Anchetatorul a scris că Rozov este un tip antisovietic, care își arată ostilitatea, strânge în jurul lui elementul monahal și face agitație antisovietică. La 28 martie 1935 Consfătuirea Specială a NKVD l-⁠a trimis, ca element periculos social, pentru cinci ani la Ufa, împreună cu soția. La Ufa a învățat meseria de legător și lega documente de arhivă pentru diverse instituții.

În 1937, odată cu hotărârea guvernului de a nimici clerul, au fost arestați preoții aflați în libertate, în surghiun și în închisoare. La 9 decembrie a fost emisă adeverința de arestare a protoiereului Nicolae. La interogatoriu a spus că în Ufa cunoștea doar câțiva oameni, între care preotul Dimitrie Vladimirovici Razumov, surghiunit din Leningrad odată cu el, cu care se vizitau și vorbeau despre eliberarea din surghiun, și că, după ce a fost trimis din Leningrad, spusese că fusese trimis fără temei și că fusese înșelat. Despre convorbirea cu episcopul Grigorie Kozlov a spus că l-⁠a întrebat de noutăți despre eliberarea celor surghiuniți și că episcopul nu i-⁠a spus nimic concret. Despre învinuirile de propagandă fascistă și laudă a lui Hitler a spus că nu s-⁠a recunoscut vinovat. A susținut doar că, poate, a vorbit uneori pentru întărirea orientării serghieviene, pe care o socotea cea mai dreaptă față de cea autocefală și cea renovaționistă. Interogatoriile au durat o lună. La 13 februarie 1938 troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte, iar la 5 martie 1938 protoiereul Nicolae Rozov a fost împușcat și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută.

Este pomenit la 5 martie (zi mobilă), la 11 iulie (zi mobilă), în soborul sfinților din mitropolia Sankt Petersburg, și la 7 februarie (zi mobilă), în soborul noilor mucenici și mărturisitori, după stilul nou.