Nicolae Safonov

Sfântul Sfințit Mucenic Nicolae Safonov a fost protoiereu la Mojaisk, lângă Moscova, și a fost împușcat la Butovo la 15 decembrie 1937.

Viața

S-⁠a născut la 13 aprilie 1900, la Saratov, în familia unor mireni evlavioși, Alexandru și Evdochia Safonov, doi dintre fiii cărora au ales slujirea Domnului, devenind preoți. Nicolae a terminat patru clase la seminarul din Saratov, când a venit revoluția și instituțiile teologice au fost închise. Între 1918 și 1924 a fost învățător, apoi cântăreț la strană. La 8 noiembrie 1926 episcopul Serafim (Siličev) de Podolsk l-⁠a hirotonit preot pentru biserica Schimbării la Față din Spas-⁠Kupla. În 1927 a fost mutat la biserica Sfintei Treimi din Aristov Pogost și în același an numit rector al bisericii Acoperământului din Goliki, de pe strada Malaia Ordînka din Moscova. În 1929 biserica a fost închisă, iar clerul a fost trecut la biserica Bunei Vestiri de pe Bolșaia Ordînka, numită și a Sfântului Nicolae din Pîji. În 1930 a primit crucea pectorală.

Prigoana

La 21 noiembrie 1932 a fost arestat și închis la Butîrka. A doua zi anchetatorul Baibus l-⁠a interogat. Părintele Nicolae a spus că ține corespondență cu fratele său, arhimandritul Ștefan, trimis în surghiun în regiunea Ural „pentru contrarevoluția pe care puterea sovietică o atribuie întregului cler”, dar că nu a scris niciodată că la Moscova se arestează tot clerul și se închid bisericile; că nu s-⁠au adunat niciodată în case ca să discute politică și nu a răspândit zvonuri despre foamete și destrămarea colhozurilor; că nu a spus nimănui că bolșevicii vor închide toate bisericile sau că urmează sfârșitul puterii antihristului. Un martor a spus că părintele Safonov are corespondență cu preoți surghiuniți și arată scrisorile fratelui, unde se spune că surghiunul e plin de clerici și oamenii mor de foame, și că încearcă să-⁠i convingă pe enoriași că fratele și tot clerul surghiunit sunt mucenici pentru credința lui Hristos. La 10 ianuarie 1933 Consfătuirea Specială l-⁠a condamnat la trei ani de lagăr, iar el a fost trimis în lagărele Svir.

A fost eliberat mai devreme, în 1934, și numit întâi la biserica Sfântului Nicolae din Pyji, apoi la cea a Punerii Veșmântului. Ca fost deținut nu avea voie să locuiască la Moscova, așa că a fost trimis rector la biserica Tuturor Sfinților din orașul Kașira și a fost ridicat la rangul de protoiereu. În 1937 Kașira a devenit zonă cu regim, unde nu aveau voie cei condamnați politic, așa că în februarie 1937 a fost numit rector al bisericii Sfinților Dreptilor Ioachim și Ana din Mojaisk. A fost arestat la 5 decembrie 1937. La 6 și 7 decembrie au fost interogați ca martori diaconul bisericii și un muncitor. Diaconul a spus că preoții, adunați în altar, discutaseră dacă să meargă cu molitfele prin parohie, iar preotul Safonov a spus că acum nu se poate merge, din cauza campaniei electorale pentru Sovietul Suprem și a bănuielii de zădărnicire a ei. Muncitorul a spus că protoiereul, sosit la Mojaisk, s-⁠a înconjurat de clerici care mai ispășiseră pedepse pentru activitate contrarevoluționară și că parohia a crescut mult cu maici, clerici și credincioși. La 7 decembrie părintele Nicolae a fost interogat: a spus că nu a făcut agitație antisovietică, că în altar au vorbit despre mersul prin parohie, dar din pricina campaniei de strângere a recoltei nu au mers, deși era hramul. La 9 decembrie troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte, iar la 15 decembrie 1937 protoiereul Nicolae Safonov a fost împușcat și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută, la Butovo.

Este pomenit la 15 decembrie, la 29 mai (zi mobilă), în soborul noilor mucenici de la Butovo, și la 5 septembrie (zi mobilă), în soborul sfinților din Moscova, după stilul nou.