Nicolae Sretenski

Sfântul Sfințit Mucenic Nicolae Sretenski a fost preot la Mănăstirea Bunei Vestiri din Bejețk, lângă Tver, și a fost împușcat la 17 septembrie 1937.

S-⁠a născut la 15 aprilie 1867, în satul Tolstikovo din ținutul Bejețk, gubernia Tver, în familia preotului Alexei Ivanovici Sretenski. La zece ani părinții l-⁠au dat la școala teologică din Bejețk, iar apoi a intrat la seminarul din Tver. După seminar a fost o jumătate de an învățător la o școală a zemstvei, apoi supraveghetor duhovnicesc câteva luni. În 1890, la douăzeci și trei de ani, a fost hirotonit preot pentru biserica Mănăstirii Bunei Vestiri din Bejețk, unde a slujit până la arestarea din 1937. Din 1906 a fost membru activ al Societății misionare ortodoxe din Tver, din 1910 membru al societății de binefacere a Sfintei Mari Mucenițe Varvara, pentru ajutorarea elevelor sărace ale școlii eparhiale de fete din Tver. În 1915, pentru douăzeci de ani de predare a religiei în diverse școli, a primit ordinul Sfânta Ana clasa a treia. Avea doi copii, un fiu și o fiică; fiul Vladimir, născut în 1895, a plecat în străinătate după războiul civil, s-⁠a stabilit un timp în Polonia, apoi în Franța și a absolvit la Paris institutul de fizică și matematică și academia de mine.

Părintele Nicolae a ajuns să fie iubit și respectat de enoriași. Chiar în pofida prigoanei din anii douăzeci, la mijlocul anilor treizeci mai trăiau pe lângă mănăstirea din Bejețk vreo cincizeci de monahii. Scoase din clădirile mănăstirii, ele locuiau în case particulare, dar se adunau în biserică, săvârșeau slujbele mănăstirești și duceau viață monahală. Când autoritățile au încercat să închidă toate bisericile orașului, monahiile s-⁠au împotrivit și au strâns semnături ale credincioșilor pentru cererea de a nu se închide bisericile.

Părintele Nicolae a fost arestat îndată după începutul prigoanei din vara-⁠toamna lui 1937, la 5 august, și interogat în aceeași zi despre amănunte din viața lui, despre rudele lui, despre fiul din străinătate. Interogatoriile au fost zilnice și neîntrerupte. A spus că socotea greșită închiderea bisericii Introducerii de către autorități și că i-⁠a osândit pe preoții ei pentru că au îngăduit-⁠o. Despre monahii a spus că cincizeci dintre ele au venit la el să se plângă de un impozit mare pentru confecționarea de pături fără patent și că le-⁠a ajutat să facă plângere. A negat că ar fi ținut cuvântări antisovietice la adunările clerului convocate de episcopul Grigorie Kozârev, că ar fi atras tineri la biserică sau că ar fi avertizat pe participanți să păstreze conspirativitatea. Predicile despre diavoli le-⁠a lămurit: se referea la diavolii din Evanghelie. Nu s-⁠a recunoscut vinovat de participare la o grupare contrarevoluționară a clerului. La 13 septembrie troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte, iar la 17 septembrie 1937 părintele Nicolae Sretenski a fost împușcat. În august 2000 Sinodul arhieresc jubiliar l-⁠a numărat între noii mucenici și mărturisitori.

Este pomenit la 17 septembrie, la 18 iulie (zi mobilă), în soborul sfinților din Tver, și la 7 februarie (zi mobilă), în soborul noilor mucenici și mărturisitori, după stilul nou.