Nicolae Șumkov

Sfântul Sfințit Mucenic Nicolae Șumkov a fost preot în ținutul Komi și a fost împușcat la 21 august 1937, după a treia arestare.

S-⁠a născut la 4 noiembrie 1886, în satul Sludka din ținutul Iarensk, gubernia Vologda, în familia diaconului bisericii Mântuitorului. A terminat în 1904 seminarul din Vologda. Între 1906 și 1913 a fost citeț la biserică, învățător de cântare la școala parohială din Sludka și învățător de religie la școala zemstvei Prokopiev. La 29 septembrie 1913 episcopul Alexie al Marelui Ustiug l-⁠a hirotonit diacon pentru biserica Adormirii din satul Pomozdino, iar curând după 1918 a devenit preot.

Prima oară a fost arestat în 1929, pentru „neplata taxei de ordonare a pământului”, și a fost condamnat la patru luni de muncă silnică corecțională. A doua arestare a urmat în 1931, cu o învinuire încă mai absurdă, „neîndeplinirea livrărilor de carne”, dar a stat puțin și a fost eliberat; după aceea a început slujirea lui în raionul Sîktîvdin al republicii Komi, mai întâi la biserica Sfântului Ilie, apoi la biserica Înălțării, în satul Îb, din același raion. A treia și ultima arestare a avut loc la 14 august 1937: a fost învinuit de „activitate contrarevoluționară activă, răspândire sistematică de zvonuri despre destrămarea apropiată a colhozurilor și căderea puterii sovietice”, și se spunea că, vorbind despre putere, ar fi numit-⁠o jefuitoare și ar fi vorbit despre foamete și muncă silnică. Nu s-⁠a recunoscut vinovat. La 19 august 1937 troica NKVD din Komi l-⁠a condamnat la moarte, iar la 21 august sentința a fost executată. La 6 octombrie 2001 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse l-⁠a trecut între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei.

Este pomenit la 21 august, la 11 februarie, în soborul sfinților komi, și la 7 februarie (zi mobilă), în soborul noilor mucenici și mărturisitori, după stilul nou.