Nicolae Zabolotski

Sfântul Sfințit Mucenic Nicolae Zabolotski a fost protoiereu și protopop în satul Nekrasovo, din regiunea Moscova, și a fost împușcat la Butovo la 15 decembrie 1937.

Viața

S-⁠a născut la 24 aprilie 1876, în orașul Viazma, gubernia Smolensk, în familia protoiereului Nicolae Zabolotski, care slujea la biserica Învierii din oraș. În 1895 a terminat școala teologică din Viazma și a intrat la seminarul din Moscova, iar în 1899 a trecut la cel din Vifania, absolvit în 1902. După seminar a intrat la Universitatea din Iuriev, dar se pare că Dumnezeu nu a voit ca tânărul să aleagă calea lumească: s-⁠a îmbolnăvit greu și a trebuit să-⁠și părăsească studiile. În 1905 a devenit profesor la gimnaziul de băieți din Viazma. În 1910 a fost hirotonit preot pentru biserica din satul Budaevo, ținutul Gjatsk, în 1913 mutat la biserica din Fedotkovo, ținutul Iuhnov. Între 1917 și 1926 a slujit la biserica din satul Marinskoe, ținutul Roslavl, apoi la cea din Korobkino, ținutul Gjatsk, iar din 1931 în satul Nekrasovo, raionul Uvarovo, regiunea Moscova. A fost ridicat la rangul de protoiereu și numit protopop.

Prigoana

În primăvara lui 1937, odată cu întețirea prigoanei, reprezentanți ai puterilor locale au început să scrie plângeri la NKVD că părintele Nicolae săvârșește Tainele și slujbele în casele enoriașilor fără să ceară încuviințarea sovietului sătesc și că, întrebat de ce, nu răspunde, socotind că nu e treaba puterii să întrebe ce ține de biserică și de slujirea lui. La 28 iunie 1937 un responsabil al comitetului raional al Komsomolului a trimis șefului NKVD din Uvarovo o notă în care scria că preotul agită ca credincioșii să nu lucreze în prima zi de Paști și în sărbători și că vindecă oameni și animale: „El nu are niciun drept să vindece oameni și animale, pentru aceasta trebuie tras la răspundere.” Un lucrător al comitetului raional al partidului a scris că în 1935, la semănatul de primăvară care a căzut peste Paști, oamenii „au stat la biserică în prima și a doua zi de Paști, nu au lucrat și nu au îndeplinit planul, spunând: «Părintele a spus că recolta nu depinde de a lucra în zilele sfinte ale Paștilor; mai înainte nu lucrau o săptămână întreagă de Paști și adunau recoltă bună.»”

La 19 noiembrie 1937 protoiereul Nicolae a fost arestat și închis la Mojaisk. După câteva zile a fost chemat la interogatoriu președintele sovietului sătesc și a vorbit despre convorbirea lui cu preotul la botez, când el i-⁠ar fi cerut să-⁠i spună dacă se poate săvârși botezul în vase neprielnice, în care copiii pot lua boli, iar preotul ar fi răspuns: „Nu e treaba voastră, noi nu suntem legați cu voi.” O colhoznică a spus că în mai 1937 preotul a venit în satul Jiharevo fără știrea sovietului și a mers pe la casele colhoznicilor să le propună slujbe de molitfă, iar când președintele i-⁠a zis că aduce molimă, căci sunt bolnavi de tifos, preotul și-⁠a arătat nemulțumirea față de partidul comunist. La 2 decembrie preotul a fost interogat despre mai: a recunoscut că a fost chemat în Jiharevo ca să boteze un copil. Despre calomnii și agitație a spus: „Este o minciună… Eu locuiesc izolat, în cimitirul bisericii, în sălașul bisericii. Merg în sate doar la invitație.” Cu aceasta interogatoriile s-⁠au încheiat. La 5 decembrie 1937 troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte, iar la 15 decembrie protoiereul Nicolae Zabolotski a fost împușcat și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută, pe poligonul Butovo.

Este pomenit la 15 decembrie, la 29 mai (zi mobilă), în soborul noilor mucenici de la Butovo, la 8 august (zi mobilă), în soborul sfinților din Smolensk, la 8 decembrie, în soborul noilor mucenici din ținutul Smolensk, și la 5 septembrie (zi mobilă), în soborul sfinților din Moscova, după stilul nou.