Nicon

Sfântul Ierarh Nicon a fost al nouălea patriarh al Bisericii Sârbe, cu scaunul la Peci, între anii 1419 sau 1420 și 1435. A păstorit în vremea despotului Ștefan Lazarević și după aceea, în vremea lui Đurađ Branković. În primăvara anului 1426, la adunarea de stat de la Srebrenica, în care despotul Ștefan l-⁠a ales urmaș pe Đurađ, patriarhul Nicon s-⁠a aflat de față.

Ultima vorbire despre el este din 1435, în însemnarea unui manuscris al Triodului copiat de diaconul Arsenie; în acel an Nicon a adormit în Domnul. Cea mai veche pomenire a lui, din 1419, se află în Lauda cneazului Lazăr, scrisă de Antonie Rafail, iar în 1424 a poruncit el însuși să se scrie o laudă.

Lista sfinților sârbi îl numără între cuvioși și îl pomenește la 30 august după stilul vechi, adică 12 septembrie după cel nou, în aceeași zi cu ceilalți patriarhi sârbi canonizați.