Nicostrat din Roma

Sfântul Mucenic Nicostrat din Roma a fost vistiernicul împărătesc din vremea lui Dioclețian și Maximian, care a crezut în Hristos și s-⁠a numărat între mucenicii adunați în jurul Sfântului Sevastian din Milano.

Convertirea

Sevastian, născut la Narbona, în Galia, și educat la Milano, era comandantul gărzii palatului sub Dioclețian și Maximian (284-305), creștin în taină și ajutor al fraților de credință. Frații Marcelin și Marc, întemnițați, fuseseră clătinați în hotărârea lor de lacrimile părinților lor păgâni, Tranquilin și Marcia, și ale soțiilor și copiilor. Sevastian a mers la vistiernicul împărătesc Nicostrat, în a cărui casă erau ținuți, și a rostit o predică înflăcărată, îndemnându-⁠i să nu lase steagul biruințelor lor din pricina lacrimilor femeilor. A convins pe frați să meargă la mucenicie. Cuvântul lui a zguduit pe toți cei de față: fața lui strălucea ca a unui înger. Zoe, soția lui Nicostrat, care își pierduse cu șase ani în urmă graiul, s-⁠a aruncat la picioarele lui și, prin semne, l-⁠a rugat să o vindece; sfântul a însemnat-⁠o cu semnul crucii și ea a vorbit îndată, a slăvit pe Iisus Hristos și a spus că a văzut un înger cu o carte deschisă, din care Sevastian citise predica. Atunci toți cei de față au crezut. Nicostrat le-⁠a scos lanțurile lui Marcelin și Marc și le-⁠a propus să fugă, dar ei au refuzat. Nicostrat și soția lui au cerut Botezul, iar Sevastian i-⁠a sfătuit să îngrijească ca botezul să fie săvârșit asupra cât mai multor oameni, așa că Nicostrat l-⁠a rugat pe Claudiu, mai-⁠marele închisorilor Romei, să trimită în casa lui pe toți deținuții, și ei au fost botezați de preotul Policarp. Tranquilin, Marcelin și Marc au fost sfințiți de Gaiu preot și diaconi, iar Nicostrat, soția lui Zoe, fratele Castoriu, Claudiu, fiul său Simforian și fratele Victorin s-⁠au adunat în palatul împăratului, la dregătorul creștin în taină Castul.

Mucenicia

Prima a fost prinsă Sfânta Zoe, pe când se ruga la mormântul Apostolului Petru. A mărturisit credința cu curaj și a fost spânzurată de păr deasupra unor gunoaie putrede, iar trupul i-⁠a fost aruncat în Tibru. Apoi a pătimit preotul Tranquilin, ucis cu pietre. Pe Nicostrat, Castoriu, Claudiu, Victorin și Simforian i-⁠au prins pe malul râului, când căutau trupurile mucenicilor. Au fost duși la eparh și au refuzat să aducă jertfă idolilor. Atunci li s-⁠au legat pietre de gât și au fost aruncați în mare. Au urmat Tiburtie, trădat de Torcvat, și Castul, îngropat de viu, iar Marcelin și Marc au avut picioarele bătute în cuie de un butuc, au stat toată noaptea în rugăciune și dimineața au fost străpunși cu sulițe. Sevastian a fost ultimul. Împăratul Dioclețian l-⁠a interogat el însuși și a poruncit să fie săgetat. Irina, soția lui Castul, a venit noaptea să-⁠l îngroape și l-⁠a găsit în viață; după vindecare sfântul a ieșit în calea împăraților și i-⁠a mustrat, iar Dioclețian a poruncit să fie omorât la hipodrom. Trupul a fost aruncat într-⁠un șanț de gunoi, apoi, la porunca arătată în vis creștinei Lucina, a fost îngropat în catacombe. Vieți ale lor a scris Sfântul Dimitrie al Rostovului.

Pomenirea lor se face la 31 decembrie, după stilul nou.