Nifon cel Nou

Sfântul Cuvios Nifon cel Nou, numit ctitorul de obște, s-⁠a născut Nicolae în 1736, în satul Patrika din Chios, și a adormit la 28 decembrie 1809. A fost o personalitate duhovnicească însemnată a mișcării filocalice și un luptător alături de părinții colivazi. Este pomenit la 28 decembrie (stil nou, calendarul grec).

Rămas orfan de mic, din pricina unei epidemii de ciumă, a fost luat de o mătușă și, adolescent fiind, a plecat la Constantinopol, unde a lucrat într-⁠un magazin. După moartea unui prieten drag, ucis de turci, a plecat la Muntele Athos. A mers la Marea Lavră, apoi la Kapsala, unde a fost tuns monah de Bătrânul Dionisie Stavroudas și a primit numele Nifon. S-⁠a dăruit studiului, rugăciunii și nevoinței, a fost hirotonit preot și a viețuit un timp și în schitul Sfântului Vasile.

Cam în 1773 a fost silit să plece, împreună cu alți cuvioși părinți, din cauza certurilor împotriva așa-⁠numiților colivazi, din care făcea parte. A vizitat Chiosul, Samosul, Naxosul, Patmosul și Leipsii, unde a întemeiat o mică mănăstire a Buneivestiri, și Icaria, unde a ridicat în 1775 o altă mănăstire în cinstea Maicii Domnului. Apoi a mers la Fourni și a ajuns la Skiathos, unde, la îndemnul monahului Grigorie Hatzistamatis, a ctitorit marea și frumoasa mănăstire a Buneivestirii Maicii Domnului. Zidirea a început în 1794, în 1797 a primit rangul de stavropighie, iar în 1806 ansamblul era gata, devenind un centru al colivazilor. Nifon a adormit în 1809. La dezgroparea moaștelor, în 1812, acestea au răspândit o mireasmă nespusă și au săvârșit vindecări neobișnuite. Slujba lui a alcătuit-⁠o monahia Isidora și Ch. M. Busias, iar viața lui a scris-⁠o ieromonahul Isidor Kyriakopoulos.