Nil Smirnov

Sfântul Sfințit Mucenic Nil Smirnov a fost protoiereu la Moscova și a murit în lagărul Bamlag, la stația Izvestkovaia, la 2 octombrie 1938.

Viața

S-⁠a născut la 5 noiembrie 1881, în satul Peresîpkino din ținutul Kirsanov, gubernia Tambov, în familia învățătorului Mihail Smirnov; mama lui era fiica unui preot. După școala orășenească din Kirsanov a lucrat între 1897 și 1921 la calea ferată în felurite slujbe: funcționar, ajutor de casier la mărfuri și la bilete, casier la bilete, telegrafist, șef al gospodăriei așezării lucrătorilor Căii ferate Moscova-⁠Kazan. În 1921 a cerut hirotonia și primirea în clerul Moscovei. A slujit ca diacon la biserica Învierii din Sokolniki, iar peste două săptămâni, la 22 octombrie 1921, a fost hirotonit preot pentru biserica Sfinților Doctori fără de arginți Chir și Ioan de la metohul sârbesc din Moscova. În noiembrie 1921 Patriarhul Tihon l-⁠a întărit preot la biserica Învierii din Sokolniki. În august 1923 a fost mutat la biserica Adormirii din cimitirul Kartîni, ținutul Mojaisk, iar în noiembrie 1925 din nou la biserica Învierii din Sokolniki. În 1930 a început să-⁠i țină locul de rector și peste un an a fost întărit; în 1931 a fost ridicat la rangul de protoiereu.

La 17 februarie 1933 a fost arestat și închis la Butîrka. Un martor mincinos, interogat încă din iunie 1932, spusese că părintele Nil „ține mereu predici aprinse… se bucură de mare autoritate între masele întunecate de credincioși, muncitori și foști oameni, negustori, și credincioșii l-⁠au prevenit de mai multe ori că vorbește prea pe față împotriva puterii”. La 23 februarie, în fața anchetatorului, a spus: „Am primit preoția într-⁠o vreme când lupta cu necredința luase forme înverșunate, când începuse o depărtare puternică a credincioșilor de Biserică, și, văzând această scurgere a poporului din ortodoxie, am hotărât să-⁠mi închin viața Bisericii… În predicile mele am căutat să-⁠i îndemn pe credincioși la păstrarea regulilor morale; toate aceste predici chemau la lupta cu necredința și ateismul.” La 22 martie 1933 Consfătuirea Specială a OGPU l-⁠a condamnat la trei ani de surghiun în Ținutul de Nord. L-⁠a ispășit la Kargopol, unde a descărcat lemne de pe plute, le-⁠a așezat în stive și a tăiat lemne de foc.

Întors din surghiun în 1936, a fost numit la biserica Bobotezei din satul Buigorod, raionul Volokolamsk. În mai 1937, la invitația preotului Boris Nedumov, a slujit la biserica Sfântului Ioan Botezătorul din satul Ivanovskoe pe Lama, raionul Lotoșino. Procurorul raionului Lotoșino trimisese încă din aprilie 1937 șefului NKVD două scrisori despre „acțiunile contrarevoluționare” ale preoților; în una se spunea că preoții Boris Nedumov și Nil Smirnov, „stând în sat doar o lună și jumătate, au luat o serie de măsuri pentru reînvierea propagandei religioase”, au înființat un cor și au organizat serate cu muzică, strângeri de fonduri de 50 de copeici sau un ruble. În martie, ducându-⁠și fiica Ecaterina la școala din Buigorod, părintele Nil îi spusese directorului că fiica este credincioasă, merge la biserică și poartă crucea, deci munca antireligioasă din școală nu trebuie să o privească și nu trebuie silită să intre în pionieri; directorul, ca martor, a spus mai târziu anchetatorului că purtarea crucii de către fată are influență asupra celorlalți și că unii elevi au început să meargă la biserică.

În august 1937 a mers la conducerea eparhială să ceară numirea în satul Nijnee Vasilievskoe, dar, înainte de hotărâre, a fost arestat la 20 august și închis la Taganka. A negat apartenența la un grup contrarevoluționar, dar a recunoscut că la 26 iulie 1937 spusese în predică: „Preoților li s-⁠au pus impozite mari, rog enoriașii să ajute clerul cu bani.” A recunoscut că la slujba pascală din 1937 spusese credincioșilor că, după noua lege, Biserica nu mai este de stat și puterea sovietică nu are dreptul să se atingă de ea. A negat zvonul despre „președintele” și zborul spre Polul Nord. Despre lucrarea lui în raionul Lotoșino a spus: „Nu văd în lucrul meu nicio acțiune contrarevoluționară. Într-⁠adevăr, vorbesc foarte des credincioșilor din amvon… Directorului școlii i-⁠am spus să nu forțeze oamenii cu munca antireligioasă.” La 22 septembrie a fost interogat ultima oară și a răspuns: „Nu, nu mă recunosc vinovat.” La 9 octombrie 1937 troica NKVD l-⁠a condamnat la zece ani de lagăr. A fost trimis la Bamlag, în regiunea Amur, la stația Izvestkovaia, unde a murit la 2 octombrie 1938 și a fost îngropat într-⁠un loc necunoscut.

Este pomenit la 2 octombrie, la 7 februarie (zi mobilă), în soborul noilor mucenici și mărturisitori, la 13 iulie, în soborul sfinților din eparhia Birobidjan, și la 5 septembrie (zi mobilă), în soborul sfinților din Moscova, după stilul nou.