Paisie

Sfântul Nou Mucenic Paisie a fost egumen al mănăstirii Bunei Vestiri de la Trnava, lângă Cacak, în Serbia, și a primit mucenicia prin țeapă la 17 decembrie 1814.

După prăbușirea răscoalei lui Carageorge, în 1813, turcii au început o domnie a groazei împotriva sârbilor, iar boala s-⁠a răspândit din pricina multor trupuri neîngropate. Poporul a încercat o nouă răscoală sub Hagi-⁠Prodan Gligorievici, iar monahii de la Trnava s-⁠au amestecat și ei. Răscoala a izbucnit de Ziua Crucii (14 septembrie), dar a fost înăbușită. Mulți au fost prinși, unii omorâți pe loc, ca pildă. Unii dintre cei închiși au fost trimiși la Soliman Pașa, la Belgrad, între ei Paisie și diaconul Avacum. În celulă, Avacum cânta „Cu noi este Dumnezeu" (de la Pavecernița), iar Paisie se ruga. Turcii au făgăduit libertate oricui trece la islam. Unii au primit, dar cei mai mulți n-⁠au vrut să se lepede de Hristos și au fost omorâți.

Paisie a fost scos din temniță și silit să poarte țeapa până la locul execuției. A fost înfipt în ea, iar țeapa a fost ridicată în pământ. Mucenicul a strigat: „Slavă lui Dumnezeu." Atunci vizirul a bătut din palme, semn pentru ostași să scoată săbiile și să omoare pe ceilalți prizonieri. Patruzeci și opt de oameni au fost uciși, iar trupurile le-⁠au fost ridicate pe pari. După ce a suferit o vreme, Paisie și-⁠a dat sufletul lui Dumnezeu și a primit cununa muceniciei la 17 decembrie 1814.

Este pomenit la 17 decembrie.