Paisie Olaru

Sfântul Cuvios Paisie Olaru, cunoscut ca Paisie de la Sihăstria, a fost ieroschimonah și mare duhovnic al Bisericii Ortodoxe Române din veacul al XX-⁠lea. S-⁠a născut la 20 iunie 1897 în satul Stroiești, comuna Lunca, județul Botoșani, și a adormit în Domnul la 18 octombrie 1990, la Mănăstirea Sihăstria.

A fost cel mai mic dintre cei cinci copii ai lui Ioan, pădurar, și ai Ecaterinei, casnică, și a primit la botez numele Petru. În 1921 a intrat în viața monahală la Schitul Cozancea, din apropiere, și un an mai târziu a fost tuns în monahism cu numele Paisie. A fost hirotonit diacon la 14 octombrie 1943, iar preot la 4 aprilie 1947, și a fost pentru scurt timp egumen al schitului. În 1948 s-⁠a retras la Mănăstirea Sihăstria și a rămas acolo duhovnic al întregii obști; între 1949 și 1953 a viețuit la Mănăstirea Slatina din Suceava, iar din 1954 s-⁠a întors la Sihăstria. Între 1972 și 1984 sau 1985 s-⁠a nevoit ca sihastru la Schitul Sihla, iar în ultimii ani a trăit în chilia lui de la Sihăstria, până la sfârșitul vieții.

A fost vestit pentru puterea harismatică prin care pătrundea în sufletul și conștiința oamenilor, pentru mila și dragostea cu care primea pe toți la orice oră din zi și din noapte, pentru smerenia unită cu blândețea, prin care cucerea și aducea oamenii la pocăință. Cu el împreună este pomenit Sfântul Cleopa Ilie, cu care a viețuit la Sihăstria.

La 12 iulie 2024, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea a șaisprezece sfinți români, printre care părinții Paisie Olaru și Cleopa Ilie de la Sihăstria; proclamarea solemnă a fost prevăzută pentru anul 2025, când Biserica aniversa un secol de la statutul de Patriarhie. Cei doi sunt cinstiți împreună, într-⁠o slujbă comună, ca Sfinții Cuvioși Cleopa și Paisie de la Sihăstria.