Pavel Elkin

Sfântul Mucenic Pavel Elkin (Pavel Nikolaevici Elkin) s-⁠a născut la 23 iunie 1876 în satul Șoșka, în ținutul Komi. Familia era numeroasă, așa că băiatul a fost luat spre creștere de bunicul său, care locuia în Ust-⁠Sîsolsk. A terminat școala parohială, a învățat meseria de fierar și lăcătuș, a trăit o vreme la Petersburg și, întors, a lucrat la o fabrică.

Atunci a început viața lui politică. A primit cu însuflețire vestea revoluției și a căderii regimului țarist și a fost unul dintre participanții activi la întemeierea puterii sovietice în ținutul Komi. Din 1918 a fost membru al partidului, dar la sfârșitul anilor douăzeci s-⁠a retras din activitate. A trăit cu familia în așezarea Cocpon, lângă biserică. În anii treizeci la Sîktîvkar au ajuns mulți oameni ieșiți din comun; biserica era adăpost pentru arhierei și slujitori exilați, iar întâlnirea cu ei i-⁠a schimbat viața comunistului Elkin. Un rol a avut și soția lui, care fusese un timp starostea bisericii. Cunoștința și prietenia cu episcopul German Reașențev i-⁠au întărit credința; a fost în relații apropiate cu stăpânul.

A fost arestat la 24 februarie 1937, ca și episcopul German, în procesul „Frăției Sfinte”. În închisoarea din Sîktîvkar a suferit de boală de inimă și de dilatare a plămânilor. Troica NKVD din Republica Komi l-⁠a condamnat în baza articolului 58.10 la pedeapsa supremă. Sentința a fost executată la 15 septembrie 1937. La 12 martie 2002 Sfântul Sinod a hotărât trecerea lui în rândul sfinților.

Este pomenit la 15 septembrie, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 11 februarie în Soborul sfinților din Komi, după stilul nou.