Pavel Malinovski

Sfântul Sfințit Mucenic Pavel Malinovski, preot, s-⁠a născut la 15 octombrie 1874 în familia diaconului bisericii Sfânta Treime din satul Șelota, gubernia Vologda. Tatăl a murit înainte ca el să împlinească un an, iar mama, Alexandra Nikolaevna, a crescut singură trei fii. La paisprezece ani a intrat la seminarul din Vologda, pe care l-⁠a terminat în 1894, și a fost numit supraveghetor la școala duhovnicească din Ust-⁠Sîsolsk. La 28 ianuarie 1898 episcopul Gavriil al Velikii Ustiug l-⁠a hirotonit preot pentru biserica Buna Vestire din Ust-⁠Vîm și a fost conducător și catihet al școlii bisericești de acolo. A fost protopop al celui de-⁠al doilea district din ținutul Iarensk între 1905 și 1917 și a primit mai multe distincții: epigonat, scufie, camilafcă. Era statornic, calm, în măsură strict, și a crescut treisprezece copii. Se spune că avea un glas catifelat și era înalt și chipeș.

După 1918 a trăit la Ust-⁠Vîm. În 1918 a fost impus cu contribuție de 500 de ruble, iar în 1921 a fost tras la răspundere pentru că nu preda odoarele bisericii. Până în 1933 a fost starețul bisericii Buna Vestire, și ca protopop a condus parohiile rămase sub Patriarhul Tihon. După închiderea ei, a slujit la biserica Sfintei Icoane din Kazan de la Îb. Când în iunie 1935 și aceasta a fost închisă, a trebuit să trăiască din gospodărie, dar a rămas statornic păstoririi: înmormânta în taină pe morți, boteza copii și săvârșea Tainele. Spunea deschis că distrugerea credinței ortodoxe este dăunătoare Rusiei, vorbea ostil de activiștii colhozurilor și de colectivizare și îi ascundea pe chiaburii deposedați. În 1931-1932 era la OGPU ca „element antisovietic”, pentru că ar fi adunat în jurul său monahii; în 1936 a fost tras la răspundere, dar achitat.

A fost arestat la 6 august 1937, odată cu preotul Nicolae Kirilov, și închis la Sîktîvkar. A fost acuzat că „a dus sistematic activitate contrarevoluționară pentru deschiderea bisericii din Kazanskii Îb”. La 23 august 1937 troica NKVD din Republica Komi l-⁠a condamnat la moarte în baza articolului 58.10. Potrivit rezumatului paginii, a fost împușcat la 25 august 1937 la Sîktîvkar; textul complet dă data de 12 septembrie 1937, ziua în care este pomenit.

A fost proslăvit de Sinodul Arhieresc din 13-16 august 2000, iar Sfântul Sinod a hotărât trecerea lui în rândul sfinților la 27 decembrie 2001. Este pomenit la 12 septembrie, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 11 februarie în Soborul sfinților din Komi, după stilul nou.