Pavel Poniatski

Sfântul Sfințit Mucenic Pavel Poniatski, preot, s-⁠a născut la 20 iunie 1867 în satul Borodino, ținutul Mojaisk, gubernia Moscova, în familia preotului Alexandru Poniatski. A terminat școala duhovnicească și în 1896 a fost hirotonit diacon pentru catedrala Înălțării din Mojaisk, iar la începutul anilor douăzeci a fost hirotonit preot pentru aceeași biserică.

La 17 noiembrie 1932 a fost arestat, învinuit că „a organizat o grupare contrarevoluționară antisovietică din foste monahii și preoți ai bisericilor din jurul orașului Mojaisk”. A fost închis la Mojaisk. În mărturia din 11 decembrie a povestit că locuia din februarie 1931 în căsuța paznicului bisericii Înălțării, unde trăiau și câteva monahii, că era vizitat de preoți din bisericile apropiate și că ieșea cu monahiile prin satele parohiei la praznice și pentru adunat de milostenii. A spus că socotește puterea sovietică îngăduință de la Dumnezeu, trimisă pentru păcatele oamenilor. Nu s-⁠a recunoscut vinovat. La 16 februarie 1933 troica OGPU l-⁠a condamnat la trei ani de exil în Kazahstan; a fost eliberat la 17 ianuarie 1934 de secția Kustanai a OGPU și s-⁠a întors la Mojaisk. În 1934 renovaționiștii au pus mâna pe catedrala Înălțării, iar tot atunci autoritățile au închis-⁠o definitiv.

La Mojaisk părintele Pavel nu a mai slujit nicăieri, a trăit din ajutorul copiilor, dar a rămas în legătură cu preoții orașului. La 5 decembrie 1937 a fost arestat sub învinuirea că „și-⁠a reluat vechile legături cu preoți întorși din exil, cu monahii contrarevoluționare și cu alte elemente”. A fost închis la Mojaisk și interogat la 7 decembrie. A spus că a păstrat cele mai bune legături cu preotul Constantin Nikitici Nekrasov, pe care îl cunoștea din copilărie și cu care învățase la școala duhovnicească, și că vorbeau de sănătate, de treburile casei și de slujbă. Două femei, agitatoare pentru alegerile din 12 decembrie 1937 în Sovietul Suprem, au mărturisit că preotul ar fi întrebat zâmbind de ce trebuie să fie aleși cei care sunt deja aleși, și dacă în buletin se poate scrie numele propriilor candidați.

La 8 decembrie ancheta s-⁠a încheiat, iar preotul a fost mutat la Taganka, la Moscova. La 9 decembrie troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte. Preotul Pavel Poniatski a fost împușcat la 15 decembrie 1937 pe poligonul Butovo, de lângă Moscova, și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută. Înainte de execuție fotograful închisorii l-⁠a fotografiat, pentru ca, la execuțiile în masă, călăul să nu greșească.

Este pomenit la 15 decembrie, la 29 mai (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici de la Butovo și la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova, după stilul nou.