Petru Celțov

Sfântul Cuvios Mărturisitor Petru Celțov a fost protoiereu mitrofor al Bisericii Ortodoxe Ruse, născut la 20 august 1888 într-⁠un sat din gubernia Reazan, și adormit la 12 septembrie 1972. A fost numărat între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei, ca mărturisitor, în august 2000, la Sinodul Arhieresc jubiliar, pentru cinstire în toată Biserica. Este pomenit la 12 septembrie, pe calendarul nou.

Studiile și întâile slujiri

S-⁠a născut în familia unui psalt, mai târziu preot. A absolvit școala teologică din Reazan (1904), seminarul teologic din Reazan (1910) și Academia Teologică din Kiev, cu titlul de candidat în teologie (1915). S-⁠a căsătorit cu Maria Ivanovna Starodubțeva și au avut o fiică adoptivă, Maria. În 1911 și 1912 a fost preot la biserica Sfântul Gheorghe din satul Uliahino, ținutul Kasimov, și învățător de religie la școala parohială și la școala de citire din Sivțevo.

Din 1915 a predat Sfânta Scriptură a Vechiului Testament la seminarul din Smolensk, a fost învățător de religie și inspector la școala eparhială de fete din Smolensk. Din 1916 a fost membru al comisiei științifice de arhivă din Smolensk și al comitetului eparhial de ajutorare a victimelor războiului, redactor al Foii eparhiale a Smolenskului, vicepreședinte al Frăției Cuviosului Avraamie de Smolensk și delegat la congresul clerului și al epitropilor. A primit epigonatul (1915), scufia (1916), camilafca și crucea pectorală (1917). În 1917 a fost delegat la congresul întregii Rusii al educatorilor și lucrătorilor școlilor bisericești și membru al Soborului Local al Bisericii Ortodoxe Ruse, ales ca cleric din eparhia Smolensk, a luat parte la sesiunile întâi și a doua și a fost membru al secțiilor a treia, a șaptea, a opta, a unsprezecea și a treisprezecea.

Anii prigoanei

Din 1918 a fost bibliotecar la universitatea din Smolensk și în noiembrie a fost ales de enoriași paroh la biserica Sfântul Ilie din Smolensk. Din 1921 a fost protoiereu, protopop al bisericilor din Smolensk, profesor de liturgică și omiletică la cursurile pastorale și examinator al candidaților la preoție și la diaconie. În 1922, pentru „împotrivirea față de confiscarea odoarelor bisericești”, a fost închis două luni. A primit crucea cu podoabe (1923) și mitra (1927).

În 1927, sub învinuirea de „activitate antisovietică de grup și răspândire de literatură contrarevoluționară”, a fost închis trei ani în lagărul special de la Solovki, unde, după ce a absolvit niște cursuri, a lucrat ca felcer. În 1929 a fost trimis în surghiun la Kadnikov, în ținutul Vologda, unde a lucrat acasă ca cizmar. În 1933, ca „participant la o grupare contrarevoluționară între surghiuniți”, a fost osândit la trei ani de lagăr de concentrare, pe care i-⁠a ispășit în colonia de muncă din Konoșa, unde a lucrat ca felcer și la tăiatul pădurii. Din 1936 a fost paroh la biserica icoanei Maicii Domnului de la Kazan din satul Narma, raionul Kurlovo, regiunea Vladimir. În 1941, pentru „neplata impozitului de stat”, a fost închis un an în lagărul de la Uglici. În 1942 s-⁠a întors la biserica lui. Din 1943 a fost paroh la biserica Nașterii lui Hristos din satul Zakolpie, raionul Gus-⁠Hrustalnîi, regiunea Vladimir.

În 1949 a fost închis la Vladimir și, după o jumătate de an, pentru „participare la un grup antisovietic” (nu s-⁠a recunoscut vinovat) a fost osândit la zece ani de lagăr. A ispășit pedeapsa în lagărul „Mineralnîi” din Republica Komi, unde a lucrat ca registrator la serviciul sanitar și ca responsabil al camerei de păstrare a bunurilor personale. În 1955 a fost eliberat mai devreme, ca invalid bătrân de grupa a doua.

Ultimii ani

Din 1956 a fost paroh la biserica Sfintei Mari Mucenițe Paraschiva-⁠Vinerea din satul Velikodvore, raionul Gus-⁠Hrustalnîi. A primit darul prevederii și al vindecării. A primit dreptul de a sluji Liturghia cu Ușile împărătești deschise până la „Tatăl nostru” (1963), ordinul Sfântul Vladimir clasa a II-⁠a (1967) și a doua cruce cu podoabe (1968). Moaștele lui se odihnesc în aceeași biserică.

A scris, între altele, o prezentare a cuprinsului și o schiță a teologiei Cărții proorocului Iezechiel, un cuvânt pentru ziua proslăvirii Sfântului Ioan de Tobolsk (1916), și articole în Foaia eparhială a Smolenskului din 1916 și 1917: Hristos a înviat, Din impresiile de la Sobor și altele.