Petru de Mezonzo

Sfântul Ierarh Petru de Mezonzo s-⁠a născut în jurul anului 930 în Galiția, în familia lui Martin Placentiz, și a adormit la 10 septembrie 1003 la Santiago de Compostela, ca episcop de Iria Flavia. A fost monah, egumen și călăuză duhovnicească a poporului într-⁠un timp de mari nevoi.

Copil fiind, a stat în slujba familiei conților de Présaras, apoi a intrat la mănăstirea Santa María de Mezonzo, unde a dobândit învățătură aleasă din autorii clasici și din Sfinții Părinți. Când mănăstirea a fost unită, în 955, cu cea din Sobrado, a trecut acolo și a fost notar, iar în 965 a fost ales egumen. Sub el, Sobrado a devenit unul dintre cele mai de seamă centre monahale ale Spaniei creștine. În vremea năvălirilor normande a ținut vie nădejdea poporului și a întărit mănăstirea Santa Eulalia de Curtis. Mai apoi a condus mănăstirea San Pelayo de Antealtares.

În noiembrie 985 apare ca episcop de Iria Flavia și al Scaunului Apostolic (adică al Sfântului Iacob), în urma renunțării predecesorului său. A păstorit în vremea năvălirilor lui Almansor, pe care sursele le leagă de distrugerea Compostelei din 997. Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite și pomenit la 10 septembrie, după calendarul apusean (stil nou).