Petru Diakonov

Sfântul Sfințit Mucenic Petru Diakonov, preot, s-⁠a născut la 13 ianuarie 1866 în satul Polozovskoe, ținutul Sarapul, gubernia Viatka, în familia citețului Feodor Diakonov. La treisprezece ani a intrat la seminarul din Perm, a învățat acolo trei ani și apoi a ajuns cântăreț în corul arhieresc din Perm. Darul lui muzical a legat toată viața lui de cântarea bisericească: într-⁠o fișă de serviciu se spune că citește și cântă foarte bine, iar purtarea lui este foarte bună. La șaptesprezece ani a fost hirotonit citeț, iar peste trei ani episcopul Efrem al Permului l-⁠a numit citeț la catedrala din Perm. În iunie 1887 s-⁠a mutat la Ekaterinburg, la biserica Înălțării Domnului, și s-⁠a căsătorit cu Olga Ivanovna, în vârstă de șaptesprezece ani; au avut mai mulți copii, între ei fiicele Faina (1888) și Olga (1890). La 1 octombrie 1887 episcopul Natanael l-⁠a hirotonit diacon. În 1891 episcopul Policarp l-⁠a mutat la catedrala Sfânta Ecaterina, unde la 15 mai 1891 a fost hirotonit preot, păstrând locul de diacon, și a predat cântarea la școala parohială.

Mai târziu a fost starețul bisericii Sfântul Ioan Teologul din uzina Verhnaia Salda, din Ural, unde s-⁠a făcut cunoscut ca regent talentat și misionar. La 1 octombrie 1918 a fost ucis în chip sălbatic de soldați roșii, împreună cu preotul Alexie Kuznețov, în timpul terorului roșu. Au fost uciși fără judecată și fără pregătire creștină, la marginea uzinei Nijnaia Salda, lângă gară, în vremea retragerii grabnice a Primului Regiment Țărănesc Comunist sub presiunea albilor. Doar peste câteva zile, la 9 octombrie 1918, au fost înmormântați creștinește: părintele Petru, împreună cu cinci țărani împușcați și cu șeful gării, a fost îngropat în cimitirul parohiei, iar părintele Alexie în curtea bisericii. În total, între 1 și 9 octombrie 1918, roșii au împușcat în volostul Verhnaia Salda vreo treizeci de oameni, cel mai tânăr dintre ei având doar paisprezece ani. După plecarea ultimului detașament roșu, mulți locuitori i-⁠au întâmpinat pe albi cu pâine și sare. La locul uciderii a sute de oameni, lângă gara Nijnaia Salda, s-⁠a pus mai târziu o cruce; în vara lui 1919 roșii au revenit și au făcut acolo un abator, iar crucea s-⁠a pus iar abia după optzeci și șapte de ani.

Sfântul Petru Diakonov a fost proslăvit în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei din Eparhia Ekaterinburg la 17 iulie 2002. Este pomenit la 1 octombrie, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 11 februarie în Soborul sfinților din Ekaterinburg, după stilul nou.