Petru Iurkov

Sfântul Sfințit Mucenic Petru Iurkov, preot, s-⁠a născut la 24 iunie 1880 în satul Vîșegorod, ținutul Vereia, gubernia Moscova, în familia țăranului Alexei Iurkov. A făcut școala satului, s-⁠a căsătorit și a lucrat gospodăria țărănească. În 1915, în plin război, a fost mobilizat și a slujit până în 1917 ca subofițer superior. După demobilizare s-⁠a stabilit la Moscova și a lucrat contabil la o fabrică, dar principalul pentru el era cântarea în corul bisericesc, la care luau parte și câțiva colegi de fabrică. În 1926 a fost hirotonit diacon pentru biserica din Vereia, apoi preot, și mutat la biserica Adormirii din satul Simbuhovo. Cum prigoana se înteți, pe copiii mai mari i-⁠a lăsat în Vîșegorod, iar el a rămas cu soția la Simbuhovo.

Starostele bisericii era Simeon Turkin, născut la 1 februarie 1870 în Simbuhovo, în familia țăranului Iacov Turkin. A făcut școala satului, a slujit în armată între 1894 și 1897, a fost un timp polițist și apoi starostele volostului. În 1918 a asistat la răscoala țăranilor din ținutul Vereia și a încercat să-⁠i convingă să se risipească, dar nu l-⁠a ascultat nimeni; la întoarcere a fost arestat de un detașament de letoni și dus la Vereia, apoi eliberat după interogatoriu. În anii douăzeci a organizat o artelă de construcții. Din 1933 a fost starostele bisericii Adormirii din Simbuhovo.

Preotul Petru Iurkov și starostele Simeon Turkin au fost arestați la 8 septembrie 1937 și închiși la Mojaisk. Martorii de serviciu au spus că amândoi făceau activitate antisovietică și căutau să-⁠și facă pretutindeni adepți, că starostele începea în ceainăria satului discuții religioase cu colhoznicii, amenința cu pedepse pe cei ce nu merg la biserică și susținea că, după noua constituție, Biserica a dobândit drepturi mari și nimeni nu o mai poate atinge. Au mai spus că Simeon vorbea printre constructori că puterea sovietică nu e trainică, iar preotul chema de sărbători pe colhoznici să se întoarcă la credință. Părintele Petru, interogat, a spus că nu a făcut niciodată activitate contrarevoluționară și că cu starostele a avut doar legături de afaceri, iar pe alte învinuiri nu-⁠și mai amintea. Simeon a recunoscut că a discutat în ceainărie despre constituție, dar a spus că a replicat: acum nu veți închide biserica, dacă s-⁠a dat libertate și Biserica s-⁠a despărțit de stat. A respins categoric că ar fi vorbit împotriva puterii.

La 22 septembrie 1937 troica NKVD a condamnat la moarte preotul și starostele. Ei au fost împușcați a doua zi, 23 septembrie 1937, și îngropați într-⁠o groapă comună necunoscută pe poligonul Butovo. Sfântul Petru este pomenit la 23 septembrie, la 29 mai (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici de la Butovo și la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova, după stilul nou.