Petru Lebedinski

Sfântul Sfințit Mucenic Petru Lebedinski (Petru Ivanovici Lebedinski), preot, s-⁠a născut în 1881 în familia unui preot. A slujit în satul Soroci, raionul Gagino, regiunea Nijni Novgorod. În 1935 a fost arestat pentru o predică și osândit la doi ani de exil. A fost arestat din nou la 8 septembrie 1937 în satul Soroci, învinuit că la 6 iulie 1937 ar fi organizat o slujbă solemnă care i-⁠a abătut pe țărani de la munca în colhoz. A fost condamnat la moarte.

Cu el au fost arestate zece persoane din raionul Gagino, preoți și mireni. Nimeni nu s-⁠a recunoscut vinovat. Slujba din 6 iulie, la care participaseră patru preoți și mulți credincioși, a fost socotită acțiune antistatală pentru că îi abătea pe țărani de la muncă, deși după slujbă nu se rostise nicio predică politică. La 17 septembrie 1937 opt dintre ei au fost condamnați la moarte și împușcați: preoții Ioan Dimitrievici Romașkin, Nicolae Alexandrovici Hvoșciov, Alexandru Semionovici Nikolski și Petru Ivanovici Lebedinski, și țăranii din satul Pokrov Alexandru Ivanovici Blohin, Petru Vasilievici Lonskov, Ștefan Semionovici Mitiușin și Vasili Kireevici Ejov. Petru Lebedinski a primit mucenicia la 17 septembrie 1937. A fost trecut în rândul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei în august 2000.

Este pomenit la 17 septembrie, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 12 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Nijni Novgorod, după stilul nou.