Petru Pocrovski

Sfântul Sfințit Mucenic Petru Pocrovski, preot, s-⁠a născut în 1873 în satul Kondol, ținutul Petrovsk, gubernia Saratov, în familia preotului Ioan Pocrovski. A terminat seminarul din Saratov. Cu soția sa, Nadejda Vasilievna Șcegoleva-⁠Pocrovskaia, a avut cinci copii: Sofia (1903), Elena (1908), Boris (1911), Serafim (1912) și Iulia (1915). Din 1924 familia a trăit la Saratov, la cimitirul Învierii, unde părintele Petru a fost preot la biserica din cimitir.

La 25 iulie 1928 a fost arestat de OGPU al ținutului Volga de Jos și ținut în izolatorul din Saratov, învinuit că, fiind potrivnic puterii sovietice și politicii ei de despărțire a Bisericii de stat, a dus printre credincioși agitație antisovietică, învinuind puterea că sugrumă religia și pe slujitorii ei. Nu s-⁠a recunoscut vinovat. Prin hotărârea din 2 noiembrie 1928 a Consfătuirii Speciale a fost eliberat și exilat pe trei ani la Tver. După exil s-⁠a întors la Saratov și a slujit la catedrala Pogorârii Duhului Sfânt peste apostoli.

La 11 octombrie 1936 a fost arestat de NKVD pentru agitație antisovietică și răspândire de zvonuri provocatoare despre o presupusă prigoană a religiei din partea puterii sovietice. Ținut în închisoarea din Saratov, nu s-⁠a recunoscut vinovat. La 9 ianuarie 1937 a fost exilat pe cinci ani în Kazahstan. Exilul și l-⁠a ispășit în așezarea Uspenka, raionul Lozovoe, regiunea Kazahstanul de Est, unde a fost din nou arestat la 24 noiembrie 1937. La întrebările anchetatorului, care spunea că făcea agitație contrarevoluționară, a răspuns de fiecare dată că nu a făcut niciodată. Actul de acuzare spunea că în dușmănia lui față de puterea sovietică vizita mereu casele colhoznicilor și făcea, sub pretextul unor mese de pomenire, chefuri care îi abăteau de la muncă. Preotul a recunoscut doar un caz: fusese invitat de gazda sa la masa de pomenire a soțului ei și după masă s-⁠a retras în camera lui; la nimeni altcineva nu fusese și nu făcuse agitație.

La 2 decembrie 1937 troica NKVD din Kazahstanul de Est a hotărât: „Pocrovski să fie împușcat”. Sentința a fost executată la 30 decembrie 1937, la ora unu noaptea. Locul înmormântării nu se cunoaște. A fost reabilitat în 1990, 1962 și 1996, pentru cele trei dosare. La 20 august 2000, la sfârșitul Sinodului Arhieresc jubiliar, a fost trecut în rândul sfinților. Numele lui a fost adăugat în 2010 în Soborul sfinților din Saratov.

Este pomenit la 30 decembrie, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 12 iunie în Soborul sfinților din Mitropolia Penza și la 12 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Saratov, după stilul nou.