Petru Pușkinski

Sfântul Sfințit Mucenic Petru Pușkinski, protoiereu, s-⁠a născut la 23 decembrie 1891 în satul Barkovo, ținutul Dmitrov, gubernia Moscova, în familia preotului Vasili Pușkinski. După școala duhovnicească din Perervino a intrat la Seminarul din Moscova, pe care l-⁠a terminat în 1913 în prima categorie; pentru felul în care alcătuia și rostea predicile, consiliul pedagogic i-⁠a dat o răsplată specială. Un an a predat Legea lui Dumnezeu la școala populară din Orehovo-⁠Zuevo. În 1914 s-⁠a căsătorit cu Zinaida, fiica protoiereului Vasili Smirnov, starețul bisericii Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul din satul Diakovskoe. Curând a fost hirotonit preot și numit starețul bisericii Sfântul Ilie din orașul Vereia și catihet la progimnaziul de fete din oraș. Din 1915 a fost lector și secretar al cursurilor populare de catihetică din Vereia.

În vremea Primului Război Mondial, în Vereia s-⁠a deschis un lazaret, unde părintele Petru a slujit fără plată ca preot. După revoluție, din pricina ruinei și a aglomerării bolnavilor, a izbucnit o epidemie de variolă neagră și tifos. Părintele Petru mergea la lazaret să-⁠i împărtășească pe bolnavi și să-⁠i înmormânteze pe cei morți, de obicei singur, pentru că în saloanele cu bolnavi contagioși nu era lăsat nimeni. A trebuit să sufere el însuși de tifos, dar nu a încetat să meargă la cei suferinzi.

În 1918 a fost arestat de un detașament de pedeapsă de letoni, trimis de bolșevici în ținutul Vereia ca să înăbușe o răscoală țărănească. L-⁠au prins chiar pe stradă, când însoțea un mort la cimitir, l-⁠au dus la primărie, apoi la închisoare, în așa fel încât să-⁠l înspăimânte cât mai mult. În închisoare l-⁠au pus într-⁠o celulă cu ostatici, preoți, negustori și orășeni bogați. Toți au fost eliberați după ce au plătit răscumpărare, iar părintele Petru a fost eliberat fără plată, ca om prins întâmplător pe stradă. În războiul civil a fost chemat în miliția orășenească, ca secretar. Odată, pentru că a refuzat să rămână seara la serviciu, fiind ajun de sărbătoare și având slujbă la biserică, a primit dimineața o înștiințare de exilare la Serpuhov, unde a fost pus la grajdul garnizoanei, apoi la secția de aprovizionare. Mai târziu a slujit iar ca preot.

A fost arestat la 31 iulie 1937, învinuit de activitate contrarevoluționară, și închis la Mojaisk. Ca martor mincinos a ieșit protopopul, preotul Victor Ozerov, care a spus că părintele Petru e dușmănos față de puterea sovietică și că despre constituția stalinistă ar fi zis: Ce să așteptăm de la constituția asta, la nicio alegere nu merg. A spus și că avea legătură cu preoți din Moscova, tatăl și fiul Mecev, cunoscuți monarhiști, care sub masca binefacerii strângeau bani și îi ajutau pe preoții persecutați. Preotul Victor Ozerov nu a fost arestat; a murit împreună cu soția sa de foame în 1942, în timpul ocupației germane a Vereiei, și nimeni nu l-⁠a ajutat, știind rolul pe care l-⁠a avut în pieirea altora. Părintele Petru a fost întrebat dacă i-⁠a cunoscut pe Alexie Mecev și pe fiul său Serghei și dacă a ajutat preoții din închisoare. A răspuns că i-⁠a cunoscut pe Mecevi și că a ajutat pe soția unui preot închis, rudă a lui. A respins categoric orice activitate contrarevoluționară.

La 9 octombrie 1937 troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte. Protoiereul Petru Pușkinski a fost împușcat la 13 octombrie 1937 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută pe poligonul Butovo.

Este pomenit la 13 octombrie, la 29 mai (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici de la Butovo și la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova, după stilul nou.