Petru Pustnicul

Petru Pustnicul (Pietro l'eremita, Petru din Trevi) a fost un tânăr pustnic rătăcitor din secolul al XI-⁠lea, născut la începutul secolului în Rocca di Botte și mort la Trevi nel Lazio la 30 august 1052. A fost proclamat sfânt de papa Inocențiu al III-⁠lea la 1 octombrie 1215. Este pomenit la 30 august.

A refuzat căsătoria aranjată de părinți și a ales să trăiască în milostenie și viață cumpătată, la Tivoli, fiind numit „cavalerul rătăcitor”. Nu știa să scrie și să citească, dar în singurătate a urmat înțelepciunea Evangheliei. După câțiva ani de studiu în Tivoli a fost prezentat episcopului, care l-⁠a trimis să învețe credința creștină în satul natal și în cele din împrejurimi, la granița Statului Papal. Și-⁠a început misiunea, a trecut peste neîncrederea oamenilor și s-⁠a așezat la Subiaco, lângă monahii benedictini ai mănăstirii Sacro Speco.

Texte vechi povestesc despre arătarea lui Iisus și a Maicii Domnului, care l-⁠au îndemnat să răspândească Cuvântul lui Dumnezeu dincolo de locurile copilăriei. La Subiaco i se atribuie două minuni: în mănăstirea Santa Scolastica, cămara săracă s-⁠a umplut dintr-⁠odată cu pâini, ca să poată hrăni monahii și săracii; iar în biserica Sant'Abbondio, un tânăr trimis să ceară vin de pomană a spart un vas, iar Petru, îndurerat, a strâns cioburile și s-⁠a rugat, apoi a adus vasul întreg și plin cu vin.

În ultimele douăzeci de zile de viață a fost la Trevi nel Lazio, unde s-⁠au petrecut mai multe minuni: pâinea coaptă la rece în cuptor, vindecarea unui orb, eliberarea unor oameni de duhuri rele prin rugăciunea lui.

Este un sfânt al Apusului, mort înainte de 1054; canonizarea din 1215 a fost făcută în Apus. Nu cunoaștem o canonizare sinodală ortodoxă.