Petru Skipetrov

Sfântul Sfințit Mucenic Petru Skipetrov (Petru Ivanovici Skipetrov) a fost protoiereu în Petrograd, născut la 4 iulie 1863 în satul Stanki, ținutul Vezniki, gubernia Vladimir, în familia unui preot, și ucis în 1918. A fost rănit grav la 18 ianuarie 1918 în Lavra Alexandru Nevski, în timpul unui conflict cu gardiști roșii, și a murit în seara de 20 ianuarie, după vechiul calendar. A fost numărat între sfinții Bisericii Ruse în 2001. Calendarul nostru îl pomenește la 19 ianuarie.

Familia și studiile

A fost fiul unui preot. Fratele lui, Mihail Ivanovici Skipetrov, a fost sfetnic secret, membru al consiliului Controlului de Stat. Soția lui, Antonina Nikolaevna, născută Zaozerskaia, a fost fiica unui ipodiacon al catedralei Sfântul Isaac. În familia protoiereului Petru Skipetrov au fost treisprezece copii. A absolvit școala teologică din Șuia. În 1883 și 1884 a fost psalt la biserica Sfântul Gheorghe din Vladimir. În 1884 a absolvit seminarul din Vladimir. În 1890 a absolvit Academia Teologică din Sankt-⁠Petersburg, cu titlul de candidat în teologie, cu o lucrare despre concepția morală a lui Inochentie, arhiepiscopul Hersonului și Tauridei.

Slujirea în Petersburg

La 18 februarie 1884 a fost numit diacon pe un loc de ipodiacon la catedrala Sfântul Isaac. La 14 septembrie 1892 a fost preot la biserica căminului de copii al prințului de Oldenburg. Din 1898 a fost preot la biserica Întristaților, nou zidită pe locul unde, în 1888, s-⁠a arătat icoana făcătoare de minuni „Bucuria tuturor celor ce întristează” cu bănuți, și între 1912 și 1918 a fost paroh la ea. Între 1894 și 1900 a fost învățător de religie la căminul marii cneaghine Alexandra Nikolaevna, iar între 1900 și 1917 la căminul de copii Gromov. A primit în 1916 ordinul Sfântul Vladimir clasa a IV-⁠a.

Moartea

Între 13 și 21 ianuarie 1918, după vechiul calendar, la porunca comisarului pentru ocrotirea statului, Alexandra Kolontai, marinari și gardiști roșii au încercat să ocupe încăperile Lavrei Alexandru Nevski, ca să așeze acolo invalizi, ceea ce a pricinuit un conflict cu clerul și cu poporul bisericii. La 18 ianuarie, Skipetrov a fost chemat de mitropolitul Veniamin la Lavră a doua zi, la ora trei. Pe drum, la intrarea în mănăstire dinspre Academia Teologică, li s-⁠a spus că în Lavră e neliniște, dar Petru și un alt preot al bisericii lui au mers la catedrala Sfintei Treimi, apoi la încăperile mitropolitului. Intrând în coridorul intrării principale, protoiereii au văzut câțiva gardiști roșii care se certau cu niște femei și le amenințau cu armele. Părintele Petru i-⁠a îndemnat pe cei înarmați, s-⁠a auzit o împușcătură de revolver, și preotul a fost rănit la față. A fost chemat telefonic fiul părintelui Petru, doctorul P. P. Skipetrov, care și-⁠a găsit tatăl în stare gravă: glonțul trecuse prin maxilarul de jos și se oprise în regiunea gâtului. Ajutorul medical urgent l-⁠a adus pentru scurt timp în simțiri. L-⁠au dus pe brațe la infirmeria Uniunii Orașelor nr. 246, de pe prospectul Nevski nr. 135, unde a murit în seara de 20 ianuarie.

Slujba solemnă de înmormântare a săvârșit-⁠o mitropolitul Veniamin (Kazanski) al Petrogradului, împreună cu episcopii Procopie (Titov) și Artemie (Ilinski). A fost îngropat la cimitirul Tihvin al Lavrei Alexandru Nevski (azi Necropola meșterilor artei). Profesorul Alexandru Bronzov a scris despre el că un om mai puțin sensibil, mai căldicel, ar fi putut tăcea și așa și-⁠ar fi păstrat viața, dar nu așa a fost părintele Petru, un păstor foarte energic, cu sufletul lui creștin cutezător și cu râvna lui „a lui Ilie”.

Pomenirea

Prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din 26 decembrie 2001 numele lui a fost trecut în soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse. La 4 iunie 2015 s-⁠a deschis, în clădirea mitropoliei din Lavra Alexandru Nevski, pe locul rănirii de moarte a sfințitului mucenic Petru, o placă memorială de sculptorul Evelina Soloviova, sfințită de episcopul Nazarie (Lavrinenko) de Kronstadt. În 2018 mitropolitul Varsanufie al Sankt-⁠Petersburgului și al Ladogăi a sfințit biserica de casă a sfințitului mucenic Petru Skipetrov din Poliustrovo.