Petru Țarapkin

Sfântul Mucenic Petru Țarapkin (Petru Serghievici Țarapkin) s-⁠a născut la 10 decembrie 1883 în satul Boboșino, gubernia Moscova, în familia cizmarului Serghei Țarapkin. A făcut școala bisericească, apoi, mutat la Moscova, a învățat meseria de retușor și a lucrat în ateliere foto. Dar mai ales își dădea tot timpul liber cântării bisericești: cânta în corul Mănăstirii Danilov și în multe biserici din Moscova. După revoluția din 1917 a lucrat la uzina „Iskra”, rămânând regent și organizator de coruri în bisericile Moscovei. În 1933 puterea l-⁠a socotit element social periculos pentru apartenența la Biserică și l-⁠a trimis din Moscova. De atunci a fost citeț în biserici din regiunea Moscova. În martie 1937 Patriarhia l-⁠a trimis citeț la biserica Sfintei Mari Mucenițe Parascheva din satul Tugoles.

În 1937 a fost arestat întreg clerul bisericii: protoiereii Gheorghe Kolokolov și Nazarie Gribkov, împreună cu citețul Petru. Secretarul sfatului sătesc a semnat o declarație sugerată de anchetator, în care spunea că acolo există un grup contrarevoluționar de bisericești, că ei întârziau slujbele toată ziua, ca să stingherească strânsul recoltei, și că citețul Țarapkin spunea țăranilor că cei care scriu în constituție că oricine poate alege și poate fi ales nu vor îngădui niciodată așa ceva. La 27 noiembrie 1937 Petru Țarapkin a fost arestat și închis la Butîrka, la Moscova. La interogatorii nu s-⁠a recunoscut vinovat.

La 5 decembrie 1937 troica NKVD i-⁠a condamnat pe protoiereii Gheorghe și Nazarie la moarte, iar pe citețul Petru la zece ani de lagăr, unde și-⁠a sfârșit viața. Părintele Gheorghe a fost împușcat la 9 decembrie, iar părintele Nazarie la 11 decembrie 1937, la Butovo. Au fost slăviți de Sinodul Arhieresc jubiliar din 2000.

Sfântul Petru este pomenit la 9 decembrie, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova, după stilul nou.